Spatii verzi

...
foto

Construiti in ani sau peste noapte, zgarie-norii ideilor au umbrit cerul seninatatii si s-au ingramadit, modeland compacte insule ale nelinistilor noastre.
Scrutandu-ne zarile imaginatiei, mai gasim albastrimi, mai gasim curcubee, dar asta doar daca ne inaltam privirile.

In desisul mintii, mult mai mult stam lipiti de asfalt, circuland infrigurati si atinsi de morbul agitatiei interioare, nevazand, nestiind...
Acolo, jos, asfaltul incins al ideilor ne inabusa, ne doboara, facandu-ne sa cautam disperati o picatura, un strop de liniste.

M-am trezit intr-o dimineata privindu-mi cu admiratie primul fir de iarba al sperantei. Verdele lui se ridica mandru prin cenusiul ideilor moderne, ambalate frumos in beton si sticla si cu tot felul de reclame luminoase fixate de inaltele ziduri. Am facut loc in jurul lui si l-am ingrijit zi si noapte, cautand sa-i vad o floare. Si da, iarba a inflorit. Seminte mai multe au facut sa se nasca primul spatiu verde... L-am ingrijit cu cea mai mare dragoste, udand si sapand pamantul, punand bucurii, momente de gratie si multa, foarte multa liniste. Cand s-a facut mai mare, am inceput a sta cat mai des intinsa pe iarba, cu ochii la cer, impletind povesti, ori cantand, ori dansand usor - usor, sa nu zdrobesc firele ierburilor sperantei...

Spatiul a devenit locul de liniste si de respir... Mi-a placut asa de mult ca am inceput a semana fire din astea verzi pe toata suprafata mintii.
Mi-au vazut insula verde cucerind tot mai mult loc, pe masura ce-mi daramam cladirile de birouri din mintea incalcita, si lasam libere toate ideile, fara sa le mai dau atatea targeturi. Am renuntat si la strazi, facandu-mi punti in imaginatie si taind tiparele - rute vechi si unele deja parasite -, lasand doar cateva modele mentale, cu putine, foarte putine intersectii...

Asa, spatiile verzi au inaintat, impanzind harta mintii mele, facand adevarate campii, unde stau si respir aer curat... ici-colo, cate o idee mai vine, mai cauta pe alta, se intalnesc la o cafea pe singura terasa - in rest avem loc nesfarsit pentru picnic - si povestesc, schimba o culoare cu alta, pe urma isi vede fiecare de drumul ei...

Cu atata verdeata, imi este tot mai tanara fata si ma misc foarte usor, fara aglomerari urbane de ganduri, fara atata proactivitate...

M-au interbat tot mai multi despre secretul linsitii mele si le-am povestit de spatiile verzi. Multi au zis ca da, le place, chiar le surade ideea - le-am zis sa faca o poza cu surasul acela - dar cei mai multi au zis ca da, mai incolo, dupa ce trece iarna, ca daca pun acuma gazon o sa fie pacat de el... Vreo doi-trei mi-au cerut insa asistenta, de la semanat si sapat pana la ingrasaminte naturale si trucuri de desfiintat zgarie-norii conglomeratelor lor de idei nefolositoare...
Cu astia o sa ma intalnesc mai des, sa ne facem pana la urma o afacere, aceea de dezvoltatori de spatii verzi in lumile interioare, si, cine stie, vom avea pana la urma chiar si o companie multinationala...