miercuri, 1 iulie 2009

Mi-am ales...

foto

Mi-am ales culorile mele de lume. Le-am pus peste alb si negru - stiu, astea nu sunt culori, am tinut minte, doamna profesoara - doar pe astea le am din femeie si din barbat, cei din care m-am intrupat...
Am pus fasii din curcubeu... Multe si in tot felul.

Intai am racait cu batul in pamant. Cand eram mica, aveam chiar o lingura. Copii, scobeam cu lingura pamantul din fata blocului, sa gasim gargaunii. Ii scoteam de prin gauri, cu o sfoara cu gogoloi de smoala la capat... Am racait si am pus pamantul negru, cafeniu, galbui, rosiatic...

Pe urma, verdele, desigur... Zeama de iarba tocata de coasa, cu mirosul ei cu tot, din capitele in care ne urcam, pana in varf, si ne aruncam apoi in iarba scapata, pentru o noapte, de la macel... Mirosul verde de fan, peste culoare, o face mai deasa, mai patrunzatoare, mai vindecatoare.

Pe iarba stateam - si mai stau si acum, deseori - cu fata spre cer. Albastrul, acoperindu-ma pana nu ma mai vedea nici o umbra. Ma inveleam in albastru, si intre mine si soare ramaneau doar treceri pufoase, albe sau roz, sau sidefii, norii mei incepatori...

Aaaa, si Marele Nor, cenusiul ala care mi-a spalat prima alunecare spre pustiul sufletesc. Norul ala, asa de crunt, a venit intr-o toamna si m-a adus acasa de la aeroport, de unde plecase el, pentru totdeauna. A facut atata zgomot si atata stoarcere de apa, ca mi-a taiat firul lacrimilor si cand a ramas doar un pic din el, mic-mic, mi-a adus primul hohot de ras. Cenusiul meu drag. Buna, apa ta...

Pe urma, am avut trandafirii. Astia au venit cu o armata de culori si au intrat pana in fundul sufletului. Nimic nu i-a oprit, nici impietririle, nici panzele de paianjen, nici orbirea, nici surzenia... Au intrat cu tot cu spini si cu parfum imbatator. Cu galbuie-lamaie, cu portocaliu, cu galben de ou, cu rosu de foc, visiniu de catifea groasa si grea, rozul de dulceata, albul de neatingere, si culorile vinului, in feluri nemaivazute... Mi-au facut in suflet gradina mea de trandafiri. Incet, am invatat a-i iubi, a-i creste si a-i altoi...

A fost si rosul de sange. Primit si dat, in atatea sariri ale inimii. Ca o caprioara, alerga inima prin padure, prin camp, in intampinare... Venea sangele in obraji si facea acolo dovada celei mai ascunse simtiri, si-mi parea rau ca nu-s chinezoaica, sa am fata de portelan... Prostii... da' frumoase prostii, si-ale mele...

Mi-am luat de prin campiile dorului aur de miere. Dulce, curata, calda imbratisare de miere. Dulceata lui impreuna...

Mi-am pastrat primul buchet de violete, asezat intr-o carte, cea pe care o citeam cand mi le-a daruit el...

Si pe urma, cand am invatat zborul, am adus aur de soare si argint de luna, le-am impletit si mi-am facut cununa.

M-am tavalit prin nisip, sa ma umplu de sablu, culoare spusa in tara Moldovei...

Cu toate culorile astea am urcat pana sus-sus, la peste 2600 de metri, in Orasul Curucbeu. Pe Machu Picchu... Si apoi si mai sus, in Altiplano, la peste 4200... In locurile alea culorie s-au amestecat, facand o roata intre cer si pamant.... Pe roata aceea, ca un lut, m-am rotit pana ce Mana mi-a dat noua forma, de amfora, in care imi sta plina ochi toata curgerea inimii, in cantece si povesti...

Cine trece, daca vrea, se opreste, se apleaca si bea. Unii ma vad albastra, altii rosie, altii verde ori aurie.
Nu mai sunt doar culorile mele. Cum nu mai sunt eu doar racaind pamantul, colindand pe campii si urcand pe inaltime. Sunt acum in acestea toate, batand, odata cu vantul, pustiuri si mari deopotriva.
Eu, dintre toate culorile, mi-am ales pe toate.

14 comentarii:

Miriam spunea...

Te aşteaptă un dar aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/dor-de-priviredaruri-pentru-voi.html, pentru minunatul răspuns dat la întrebarea ,,Cât de importantă e ste privirea într-o relaţie?"
Iar mâine, o altă surpriză...,,diamante" :)

Mikka spunea...

Multumesc, darule drag...
Vin sa te privesc, Frumusete!

Geanina Codita spunea...

Am descoperit magia culorilor calde, liniştitoare, am întâlnit chiar şi tonuri neutre, non-culorile nu puteau lipsi, ca să nu mai spun cât de frumos ai descris culorile energizante, roşu prins în trandafir, o minunăţie.

Culori ce înveselesc şi încălzesc sufletul şi dau privirii strălucire.

Am ales şi eu tot, nu e nevoie să mai spun că aşa sunt eu, mai nesătulă şi ca să pun capac mai cer şi un ceai pentru că îmi trebuie ceva timp să-i dau sufletului meu câte puţin din ceea ce ai scris tu aici cu multă culoare.

Pupici geaninoşi, draga mea dragă.

Mikka spunea...

Multumesc, draga mea, de pupici.
Culorile frumoase ale sufletului tau au ales si ele tot...
Frumoasa si buna alegere.

Ceai draga mea, bun si aromat, cu toate culorile lui...
Si ceai, pentru tine, cu pupici colorati in el...

Geanina Codita spunea...

Draga mea dragă,
mi-a venit iar rândul la PC.

Fiica-mea m-a înnebunit cu Webkidz.

Am trecut să mai dau ochilor mei puţin din fiecare culoare pentru a-mi zugrăvi gândurile în tonuri de roşu pentru iubirea din suflet.

M-am aşezat iar în hamac şi sper din tot sufletul dacă am să cad iar să mă şi prindă cineva.

Ha,ha,ha vrabia mălai visează, Fugi Geanina de dansează,
Ia culori şi desenează
pe inima ce vibrează!

Pupici geaninoşi.

Mikka spunea...

Heeee! Hamaaaac!
Draga de tine, uite, aranjez pe cineva la prindere. Cu ochi de culoarea care iti place tie.
Eu pot sa te prind, dar alte brate sunt mai potrivite...
Ce frumos dansezi pe versuri!
Sulflete, mi-ai inflorit noaptea.

Pupici multi si vise de minune sa ai!

ajnanina spunea...

vin sa privesc in vasul tau ca in fantana...
in care imi arunc privirile asa cum as arunca banutii dorintelor in alte fantani...

mi le ridic apoi pline de vise si sperante, in acelasi timp ingreunate si inaltate de ceea ce am simtit...

si ma indepartez doar un pas, lasand alaturi ofranda de culori pe care am adus-o...

doar cateva picaturi, dar concentrate, poti vopsi cu ele...
- un portocaliu aprins, cu amestec de rasarit si apus...
- un pic de albastru ca cel dintre ramurile copacilor intr-o dupa-amiaza de toamna...
- indigo de mura coapta...
- verde deschis asa cum apar prin transparenta in soare frunzele de cel mai inchis verde...
- si purpuriu cat de o mantie de rege...
- si multe altele, care-si arata culoarea doar in clipa potrivita...

Mikka spunea...

Minune darul tau, draga Ajnanina...
Imbogatire de culori si picaturi atat de frumoase, de noi, nestiute...
Iata, in lumea asta de culori se nasc noi straluciri. Ce minunat! Sa ne bucuram de noi, de lume, de frumos!

Geanina Codita spunea...

Am revenit.
Ştii povestea cu râia, dar de râie tot mai scapi, pe când de mine...

Am venit să mă joc puţin cu verdele crud, adică speranţă.
Speranţa că în curând ne vom întâlni şi va fi o zi de pomină, eu aşa o văd.

Nu iertăm nicio culoare, nicio bulă, nicio floare...

@Anjanina, seara bună, draga mea!
Şerbet mai este, din cel de violete?

ajnanina spunea...

serbet...
violete? sigur...

si o aroma noua pentru seara asta, neroli... floare de portocal...

Mikka spunea...

Geanina draga, si eu ma gandesc ca se apropie... verdele, bun, hranitor de speranta.
Nu iertam nici o culoare si-i sorbim bucuria cu nesat!

O zi de pomina va fi! Poate si o noapte!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ma predau... Tre sa mai mergem la serbet, e clar... Floare de portocal? Mmmmm... Ce ma fac cu atatea bunatati?
Cum, ce? Le mananc de nu se mai vad!

ajnanina spunea...

Mikka,
hai...

Mikka spunea...

Da, vin, sa gatam dulcele. Vorbim...