joi, 23 iulie 2009

In lumina de seara

...
foto


In lumina de seara, in acest cerc de liniste, stam amandoi... Te-ai ridicat sa privesti apusul. Usoara, foarte usoara miscarea ta...
Prin maneca larga a hainei, palma intinsa spre pamant pare o floare deschisa spre mine... Eu, la picioarele tale, privesc si linistesc. In liniste, linistesc...

Iti simt dulceata, aceasta noua dulceata, ce n-am mai stiut-o pana acum...
Gasisem in ultima vreme fluturii, pescarusii, vulturii si toate felurile de flori stralucindu-si culorile, blandetile si uneori tremurandu-si umbrele in piepturile lor. Da, gasisem aceeasi palpaire a luminii insetate de Lumina si in piepturile lor, ale barbatilor.
Desi mai mult de jumatate de lume spunea, de multe vreme, doar despre lupta si incrancenare, incet-incet "cealalta parte" isi aratase aripile deschise in fata mea si ma vindecase de generalizari, descosand toate tivurile limitelor strans cusute in povestile atator generatii. Incepusem sa vad atatea frumuseti acolo...

Dar dulceata asta n-am mai gustat-o pana acum...
Privesc in sus, spre tine. Vantul usor de vara iti flutura parul, lin, mangaind asa cum eu inca n-am facut-o. Ti se vede, pe culorile cerului, marginea luminoasa a trupului tau - ca o trestie, trupul acesta, unduind suplu, usor, atat de usor... Aerat, ca lumina de aer...

Din palma ta deschisa spre in jos curge miere de lumina.
De peste tot ne ploua lumina asta blanda, picuri rotunzi insirati pe fire nevazute umpland tot pamantul, tot cerul, si pe noi...
Intind fata spre mana aceasta inflorita in jos, spre mine, si deschid gura. Se toarna adanc in mine toata lumina asta, dulce ca mierea si mult, nespus de mult mai buna...
Licoarea vie de lumina imi curge pana in inima si mai departe... Imi umple tot trupul si mi-e plina si mintea de lumina ta.

Se aduna in inima fluturele de lumina, isi creste aripile si iata-l deodata asa cum fusese candva, pescarus... Aripile palpaie, gata de zbor...
Inchid ochii. Peste o clipa, exact peste una, voi zbura, cine stie unde...
Daca ma voi pierde de tine?
Gandul a fugit deja, si urma taierii lui e umpluta pe clipa de lumina.
Simt pe umeri mainile tale. Ca pe o petala, ma ridici usor. O, e deja prea mare, pe margine, fluturarea...
Se rasuceste lumea! Tine-o putin pentru mine, imi este inca prea mult!
Usor, cu palmele amandoua, ma aduci lipita de tine, sa-mi pun fluturarea langa a ta.
Deja lumea s-a rotit de nu stiu cate ori, nebuna...
Suntem acum un respir. Nu stiu unde sunt eu, unde esti tu...
Aceeasi miere luminata curge si nu stiu unde-s afara si inauntrul...
Ametim, o vreme, asa...
Astept acum urmatorul respir. Si nu-i voi cere lumii sa se opreasca...
.

16 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Din palma ta deschisa spre in jos curge miere de lumina.
De peste tot ne ploua lumina asta blanda, picuri rotunzi insirati pe fire nevazute umpland tot pamantul, tot cerul, si pe noi...
Intind fata spre mana aceasta inflorita in jos, spre mine, si deschid gura. Se toarna adanc in mine toata lumina asta, dulce ca mierea si mult, nespus de mult mai buna..." - ce imagini ai creat, Mikka, aproape că am desfăcut palma ca să primesc mierea luminii...

Mikka spunea...

"Aproape"?? Deschide gura si inima, draga Chris...

Umple-te-ar mierea luminii...

Cristian Lisandru spunea...

Hai că sună tare, tare de tot: "Umple-te-ar mierea luminii!!!" Replica zilei, serios vorbesc... Mulţumesc, Mikka...

orianda spunea...

vreau si eu putin din dulceata mierii luminoase ...

Mikka, esti zana zanelor, si vorbesc foarte serios! Iti curge din palma maienii mierea luminii ...

ciudata povestire ... plina de mirific!

Mikka spunea...

Suna tare... da...
De simtit, cum se simte? Unde? A ajuns in inima, mierea? Cum e, draga Chris?
Nu sta doar in sunet, asta.
Iarta ca spun asa.
E un dar, l-am primit, il dau...
As vrea sa fie in toti numai asta, mierea luminii.

Dar... nu conteaza ce vreau eu. Totul e sa-si deschida fiecare gura si inima.
Umple-te-ar...

Mikka spunea...

Orianda draga, daca vrei, deja ai deschis. Curge... Primeste si bucura-te. Simte bine ce simti in gat si in inima. Nu doar azi, nu doar o zi...

Eu doar trimit, stangaci, in cuvinte, curgerea... O si simt si sunt foarte atenta cum curge.
Sa te umple si sa te bucure si pe tine, draga mea!

Călin spunea...

Lumea oricum nu se opreste, oricât i-am cere-o.

ajnanina spunea...

un pic, pot sa-mi imaginez...
am vazut lumina din varfurile degetelor tale...
chiar daca doar o seara.

eu cred ca lumea se paote opri.
sau daca nu, timpul se opreste, si aparent si lumea...

Mikka spunea...

Draga Calin, se opreste din invartit, uneori... In respirul acela impreuna, in care mai stai, mai vrei sa stai...

Ori se invarte ea, dar nu ametitor, ci firesc. Insa e tare placuta ameteala... :)))

Mikka spunea...

Ajnanina draga, poate a fost. Doar o seara... Mai mai duc, sa ma mai lase sa sorb...

Da, timpul si lumea raman in loc, acolo, pe muche, in suspendare...

Cristian Lisandru spunea...

Mă umple, mă umple...

Mikka spunea...

Haaaa... Ce bine! Asta, da, asta imi doream!

Pretuieste-ti lumina si
Bucura-te, draga Chris...

ajnanina spunea...

recitesc ,, La Medeleni"
Ioanel Teodoreanu scrie aproape la fel de frumos.
acum , unele din metaforele lui ma emotioneaza mai puternic decat inainte, cand doar imi placeau.
dar mierea e mult mai buna la tine.
si serbetul.

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ce bine! O sa reiau si eu Medelenii, prea vorbiram asa de cu drag despre carte...

Serbetul si mierea... Le face Mama, de aia sunt asa bune, noi doar le gustam, dar cu maaaare placere de a gusta tot!

Ionel Teodoreanu - primul meu model.
Scrie incomparabil de bine, pentru mine, care ma regasesc mereu ca Danut, in turbinca...

ajnanina spunea...

Danut era oricum o imagine a sa...
si daca ti-a fost model, ai trecut dincolo de el.
eu l-am admirat si l-am iubit fara a-l modela...
acum, insa, dupa ce te-am citit pe tine, il citesc altfel si pe el...
daca ar sti ... :))

eu, in roman, in copilarie ma identificam cu Monica, in adolescenta cu Mircea :))

identificari se intampla, mai cunosc cazuri... D, tatal micului meu prieten, scrie in stilul lui Michael Ende. sau, ma rog, scria, astept sa vad in continuare...

eu... nu stiu :)

Mikka spunea...

:)))) Da, m-am regasit si eu in toti, si in Olguta mult de tot...

Nu stiu, nu imi vad aseamanari, eu doar povestesc.

E interesant de vazut, asa... Oricum, cred ca e important cum se face prin noi, mai mult asta, si bineînțeles bucuria de a citi, la sfarsit, ce a iesit, fiindca de fapt noi doar scriem, tehnic vorbind... Asa cred. Doar dam la taste sau cu creionul, si ceea ce este aflam si noi, in timp ce... si dupa...