sâmbătă, 11 iulie 2009

Interviu cu un Inger

...
foto

Pentru multe si de toate avem Ingeri...Si pentru vise, desigur. Ingerii nu se numesc "pentru", ci direct, "acel/acea ceva". Inger Vis, de pilda... Ingerii vise sunt multi. Pentru ca sunt si multe vise.

In noaptea cu luna plina am privit inaltarea corabiei cu vise. Trei nopti s-au tot urcat vise in Luna... Ajnanina s-a rugat pentru ele, eu am facut foc si am cantat.

Ieri noapte am asteptat in pragul casutei mele din vis, intre flori si pomi.
Am pregatit samovarul, am pus canile de pamant pe masuta de lemn de brad si am asteptat acolo, sub stele. Luna, din inalt, de dincolo de nori, cu sufletul ei de Luna, a vazut si a stiut...

Cam dupa miez de noapte a venit. Era el... Frumos, cu plutire in pasi, cu miscari line, strabatut de vinisoare de lumina aurii, albastrii si trandafirii. Un Inger. Ingerul Vis.

S-a asezat pe bancuta de lemn de langa masuta. Ochii ii erau ape schimbatoare si, din cand in cand, luciri de stele.
Am asezat pe masa ceaiul, in cani. Parfumul de tei, iasomie si trandafir a umplut locul. A zambit. I-a placut mireasma.

Mi-am scos cuminte caietul si un creion colorat. Am asteptat sa se lase peste noi mireasma noptii, ca o mana mangaietoare. Cand am simtit ca a venit clipa, am intrebat:
- Ce fac visele noastre? Sunt bine? Glasul mi-a sunat atat de tare, in linistea aia...
El a zambit, cu ochii schimband ape de azuriu si trandafir...
Am auzit raspunsul, ca un cantec:
- Toate visele au ajuns cu bine. Sunt fiecare in cuibul sau. Vegheate sunt cu grija si cu drag.
- Ce se intampla cu ele acum?
- La fiecare gand al celui ce l-a trimis, gand de crestere, de buna grija si de drag, se aduga inzecit praf de stele si clar de luna. Visul este hranit. Am vazut ca si voi va rugati pentru ele...
Zambetul lui a facut zarile sa clipeasca. Lumina zilei a scanteiat in plina noapte, apoi s-a intunecat iara. Parca visam si parca nu...

- Voi de fapt nu faceti nimic pentru ele.
- Cum asa? am zis eu. Atata lume s-a grabit sa-si puna visele in Luna... Sa si le aleaga, sa si le culeaga, sa le hraneasca cu buna grija, cum zici.
- De unde vin ele, visele, stii? A intrebat cu glas argintat , cu atata blandete ca mi s-a facut caldul acela, de miere...
- Din mintea noastra.
- Da si nu...
- Din inima noastra.
- Da si nu...
- Cum asa? Visul unui copil sa creasca, al calatorului sa isi atinga tinta sau doar drumul, al femeilor si barbatilor sa se intalneasca si sa se iubeasca, al taranului sa-i rodeasca ogorul, al mamei si tatalui sa le fie hranit, sanatos, norocos si iubit odorul, toate astea nu-s ale noastre?
- Da si nu...

Blandetea glasului ma adormea, privirile-i jucau in curcubeu. Parca o mantie vrajita si grea mi se lasa peste ochi, peste intelegere...
Deodata, cu o miscare destul de iute pentru felul lui plutitor, s-a ridicat si, zambind in stralucire, a rotit o aripa de argint, un semicerc prin fata mea, ca si cum ar fi tras o cortina.

Cand argintul aripii a coborat, am vazut...
In fata mea, minunea unei Lumi...
O lume cu toate ale ei implinite: parinti cu pruncii lor, in case luminate, incalzite de dragoste, stralucite. Perechi de tineri si de varstnici umbland mana in mana pe cate un drum. Oameni lucrand pamantul si ridicand din sanul brazdei cate un rod, privindu-l bucurosi in Soare... Adanciti in carti, inventatorii strigand "Evrika!" Alergand pe campuri, copii fericiti tragand dupa ei zmee colorate. Un pictor un fata unei uluitoare capodopere, zambind fericit si facandu-si ultima atingere de penel pe panza desavarsita. Cantareti si dansatori mangaiati de bucuria trairii darului lor, invatatorii in mijlocul invataceilor...
Ape cristaline udand campuri roditoare, muntii semeti plini de paduri verzi stralucitoare, vietati prin campuri, paduri si ape, umplandu-le de viata... Culorile curate, in aerul pur, isi rasuceau nuante care mai de care mai vrajite, umplandu-mi ochii de frumos si sufletul de bucurie.
Multe si toate le-am vazut, repede, ca si cum multe filme se defasurau simultan in fata ochilor mei.
Asta era o lume undeva, sus... Sub ea, ca si cum ar fi privit cerul, multimi de oameni urmareau cu privirile lumea de sus, cu fire de lumini pornind din ochii si din inimile lor...

- Asta e lumea, asa cum o visam, lumea care va fi sa fie. Fiecare om simte chemarea visului si il primeste in inima. Apoi il vede, si cu inima si cu mintea. Lumea visului e cea care isi cheama visatorii. Visele sunt deja facute. Lumea de vis e deja facuta. Voi le vedeti si le primiti pe cele care va cheama. Le raspundeti si veniti spre ele. Va croiti toata viata drum spre ele.

Il ascultam vrajita.
- Si pe ea, lumea asta, cine a facut-o?
Ingerul ridica iar aripa si o roti peste capul meu.
Uriasa, toata noaptea s-a aprins in lumini orbitoare. Au cantat cerurile. Minunea m-a coplesit de am simtit ca nu-mi mai incap in trup. Culorile orbitoare au sclipit o clipa atat de puternic incat am crezut ca voi orbi. Am strans pleoapele.

Apoi a cazut iar mantia noptii, i-am simtit adierea albastra... Am deschis ochii.
Pe masa, cana cu ceai aburea tei, iasomie si trandafir...

.

16 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"- Cum asa? Visul unui copil sa creasca, al calatorului sa isi atinga tinta sau doar drumul, al femeilor si barbatilor sa se intalneasca si sa se iubeasca, al taranului sa-i rodeasca ogorul, al mamei si tatalui sa le fie hranit, sanatos, norocos si iubit odorul, toate astea nu-s ale noastre?" - răspunsul a fost DA şi NU... Dar eu cred că DA ar fi cel mai nimerit...

Mikka spunea...

DA, Chris, asteptam astfel de comment... :)))
Da, visele sunt ale noastre. Dar nu numai ale noastre. Sunt ale unei lumi intregi... Cu care, da, visam de multe ori la fel.
Fiindca oamenii toti isi doresc de fapt acelasi "lucru"...

Acuma fug sa-mi implinesc un vis.
Zi minunata, zi de vis frumos sa ai!

Anonim spunea...

Putin cam zgarcit ingerul tau... Trebuia sa-l ispitesti si sa-i incalzesti glasul... Poate iti va fi spus mai multe... Nu te rezuma doar la un ceai altadata...

mirey spunea...

http://www.mauiarts.com/Gallery%202009/Moon%20Shadows.html

un vis implinit al cuiva ,o pictura divina ,realizata direct cu ingerii creativitatii.

C spunea...

visele sunt ale noastre, visele cele ma frumoase pornesc din o lume a inocentei pe care o pastram undeva ascunsa in noi si pe care o uitam, dar din cand in cand avem norocul sa mai vedem paticele din ea...acum depinde de noi daca vom ramane doar cu mici particele sau vom scoate intreaga lume la suprafata. O seara frumoasa.

Miriam spunea...

Mikka, ce interesant!!! Câte asemănări! Ai citit Povestea fluturaşului de la mine? Am postat două părţi din ea...

Pemite-mi acum să redau ceva gânduri despre vise...scrise mai demult :)

,,Oare chiar e edevărat că visul nu renunţă niciodată la noi?!...Câteodată, mi se pare că renunţă aşa de uşor....Mi se pare...
Că de fapt raţiunea de a exista a visului este să fie mereu prezent aproape de fiinţa noastră...
Prin vise ne arătăm dorul nostru de mai bine, de mai frumos, de mai ca în Cer...
Necazul meu e că visele mele au prea multe detalii...sunt adevărate scenarii care îşi aşteaptă punerea în ,,scena" vieţii...
Încă de când eram adolescentă m-au fermecat şi mi-au dat speranţă două versuri de Traian Dorz:

,,Ce minunat mi-a fost cu Tine
tot lungul drum călătorit,
ca-n dimineţile senine
trăirea unui vis dorit!"

E minunat să trăieşti împlinirea unui vis dorit într-o dimineaţă senină!

E clar!!! Sunt o visătoare...Visez tot ceea ce pare imposibil...relaţii armonioase între toţi oamenii...creştini autentici purtători de Hristos...pace peste tot...flori...soare...curcubeu...îngeraşi...oameni zâmbind sincer...Visez Iubirea ,,la ea Acasă"...

Visez mereu...şi uneori ,,ajut" la împlinirea visului...Oare greşesc?!"

Te îmbrăţişez cu drag!

Mikka spunea...

Draga Paul,
Ai mare dreptate. N-am indraznit cu vinul, "din prima", dar il mai chem la urmatoarea serie (luna plina care vine) si il poftesc la o Grasa de Cotnari... Va spune mult mai mult...

Mikka spunea...

Multumesc mult, draga Mirey, sunt superbe culorile si peisajele alea... Sunt cu marea, sufletul meu...

Cred ca deja o stii pe minunea de Akiane http://www.artakiane.com/home.htm

Mikka spunea...

Draga Cristina,
Asa e, depinde de noi. Uneori ne trebuie foarte mult timp ca sa ne dam seama ca nu avem nimic de pierdut scotandu-le la suprafata...

Mikka spunea...

Draga Mariana, ce bucurie!
Nu am citit, dar o sa caut "fluturasul" tau.
Da, visul e de fapt cel care ne aduce aproape de Fiinta. Dar cati indraznesc a visa? Nu a fabula, ci a visa? A face, asa cum zici, acele visari incapatanate, visarile "in ciuda" a tot ce spune "imposibil", tinand carma dreapta in furtuna?
Nu gresesti. Arta visatului e vie si face mult din partea de magie a vietii noastre.
Asa s-au nascut si marile inventii si micile dar enormele fericiri ale unor anonimi care isi implinesc in viata "obisnuita" visele de dragoste, de prietenie, de familie si cate si mai cate...
Multe din astea au aparut intai ca vise...

Iubirea la ea Acasa. Frumos spus!
Si eu visez ca oamenii sa deschida odata ochii si sa vada ca totul e Iubire. Traim in Ea, o respiram, inotam in Ea...
Paradoxal si trist, se cheltuie atatea vieti in orbire... Ce simplu ar fi, ce simplu este!
Doar sa indrazneasca a deschide ochii, a vedea si a crede ce vad!

Te imbratisez si iti doresc implinirea frumoaselor tale vise!

ajnanina spunea...

da, ingerul are dreptate...
si ne ofera inca o proba...

nu facem nimic pentru vise. ceea ce facem insa, facem pentru a le accesa, pentru a gasi / construi drumul pana la ele... drum pe care fie mergem noi sa le imbratisam, fie le invitam in noi...

Mikka spunea...

Asaaaa! Stiam eu ca o sa zici asa! Ajnanina draga, vezi, daca visam de atata vreme, vorbim aceasi limba!
Da, noi facem drumul pana la ele.
Mai, da si cand le-o prindeeee!
O sa le imbratisam peste norma, cum zice Geanina:)))

Noapte de vise magice, draga mea!

ajnanina spunea...

pai da :)))
dupa ce am picat de nenumarate ori examenul, spunand altceva :))

acu, cand oi fi in stare sa ma tin dreapta pana la capatul drumului, la intoarcere am sa presar pe tot traseul diamante sau licurici... sa copieze toata lumea... sau macar aia care au invatat macar cat sa recunoasca mesajul :))

Mikka spunea...

Pai da... :)))))
Esti o maaaare zana a diamantelor si licuriciloooor!

DOAR NOI spunea...

Da. Asa este. Multumim. Pentru ruga, pentru incredere.
Sunt ingeri fel de fel. Am o carticica despre ei. Sunt asa de frumosi, si buni, minunati!

Mikka spunea...

Doartu,
Asa e, sunt minunati! Vorbeste-le scumpa mea! Sa vezi ce minunatii poti afla... Sau poate deja stii. Cumva, cred ca da... Inspirul tau si de acolo vine.