vineri, 24 iulie 2009

Poveste

...
foto

Imi esti asa de obosit...
Ce ti-au facut? Ce ti-ai facut?

Cat de tare te-au clatinat vanturile astea... Stiu, inca poti sa mai iesi in padure, sa cauti urmele propriilor tale vanatori, mai vechi si mai noi, dar vei ramane in curand fara suflu si va trebui sa te asezi... Daca voi sti clipa aia – si poate ca stiu – voi spune pietrei aceleia sa te tina cu grija, ca pe un copil. De va fi buturuga, o sa-ti si cante, caci lemnul da fluiere lumii si stie cantarea...

Poate o sa iti recunosti oboseala inainte de a te prinde in mijlocul padurii si vei ramane aici, un pic, doar un pic...
Intr-o zi, cand iti vei face curaj, vei ramane peste noapte.
O sa-ti pun in ceai floare de tei, sa te aduca in liniste mai repede si mai bland...
O sa te las in cel mai incapator dintre cele sapte patucuri si o sa iti spun o poveste.

Stiu, o sa zici ca doar copiii mai asculta povesti la culcare.
De parca ei
ar avea nevoie de vise.
De parca ei ar avea nevoie sa creada ca binele invinge intotdeauna.
De parca lor le trebuie, pe langa happy end-uri, atatea povesti de dragoste si de curaj.
Copiii n-au nevoie sa afle astea in povesti. Copiii le stiu, le traiesc. Le este firesc, ca aerul, ca respirul, ca lumina zilei, ca albastrul noptii... Pentru ei, atingerea magica e inca reala. Cad si se ridica, incapatanati in a invata mersul si alergarea.
Pentru ei e ceva normal sa vezi culorile si luminile oamenilor, sa fii invizibil, sa calatoresti prin timp, modificand trecutul si viitorul. Ei traiesc si atat...

Oamenii mari au nevoie de povesti.
Cand le intorc spatele, pierd usurarea drumului si multi din posibilii aliati. Se duc pe la doctori si bat pe la usi si se intorc la cotetele lor de gaini, zicand ca doar au visat copilareste ca pot sa fie vulturi.

Voi profita de descantecul florii de tei, care te va aluneca in somn, si, cu toate teoriile tale cu tot, iti voi spune multe povesti. De alea de crestere a inimii si a bucuriei.
Voi sfarsi in cele din urma cu aia, cu Fata Saracului Cea Isteata, nu cu Praslea Cel Voinic...
Ti-ai dori tot istoriile de lupte si invingeri...
Dar eu nu... Iti voi spune la sfarsit povestea mea de femeie, care atunci cand a trebuit sa aleaga cel mai de pret lucru din casa ta, te-am luat pe tine. Te-am adus acasa, te-am pus adormit pe cuptor, sa-ti fie cald si odihna, si te-am invelit in lumina inimii mele, ca sa renasti, sa iti iei din nou puterea de a visa, punand-o langa toate victoriile tale de pana acum.
Te voi invata sa-ti iubesti ciatricile, sa-ti inveti trezirea ascunsa in dez-amagiri si sa iti limpezesti ochii. Ochii astia, frumosi, atat de obositi...

Te las acum. Stau pe prispa casei si privesc spre odaie, din cand in cand... Lucirea lunii iti lumineaza fata si, dupa tresarirea usoara a ochilor si a colturilor gurii, stiu ce visezi....
.

24 de comentarii:

gaborpaul spunea...

Eu am nevoie de povesti... Din ce in ce mai des am nevoie de povesti, sa-mi anestezieze gandurile care nu trec pe langa pe mine... De s-ar duce fara intoarcere... Dar parca s-ar uita de fiecare data peste umar, de parca le-as fi facut ceva rau...

Mikka spunea...

Draga Paul, pai da... tii ochelarii de soare si vezi mai bine gandurile decat povestile :))
O sa tot spunem la povesti pana ce vremea gandurilor s-o imbuna... Caci vremea, dupa suras, se imbuneaza.

Gandurile nu se lasa usor. Dar chiar trebuie lasate sa plece. Intr-adevar, daca te umpli cu povesti, astea, gandurile, n-or sa mai aiba loc.

Din cand in cand, daca vrei sa limpezesti mintea, stai culcat pe pamant. O sa vezi...

Buna noapte, cu multa liniste, iti doresc. Si o poveste frumoasa...

mirey spunea...

E atat de frumoasa povestea ta ca mi-au dat lacrimile...
Sper ca lacrimile astea sa spele si ochii mei obositi,ca sa pot si eu sa privesc lumea cu ochii de copil mai des.
eu beau ceai de tei cu leustean cica face minuni la silueta
silueta pe care inima mea o cere nu conventiile atractiei dintre sexe
buna noapte zana din lumi de departe...

Cristian Lisandru spunea...

Şi eu vreau cât mai multe poveşti... Iar tu le spui şi le scrii aşa de bine...

ajnanina spunea...

dupa ceiaul de tei, relaxant, da-i unul de busuioc. revigorant...

Geanina Codita spunea...

Nelinişti stâmpărate cu ceai de tei...bună idee...dar suntem siguri că asta vrem????

Draga mea dragă, am citit de multe ori povestea, care de fapt este realitate, noi vrem să o numim poveste şi atunci hai să-i spunem povestea realităţii.

E minunată acestă poveste, toţi cei care o vor citi se vor îndrăgosti iremediabil, ca apoi să vină aici, la un ceai de tei...

Te îmbrăţişez peste normă, draga mea dragă!

orianda spunea...

atatea povesti si toate spuse atat de bine!

Omenirea va avea nevoie de asemenea povestiri pana la sfarsitul veacurilor! Fiindca ele dau putere!
Incredere!
mana libera in fata iubirii!

O postare pe care vreau sa o recitesc si maine!
Bravo!

Mikka spunea...

Mirey draga, e sufletelul tau care se induioseaza... Un ceai bun pentru tine: iasomie si tei, cu miere buna. Te va face sa te vezi frumoasa...

Mikka spunea...

Draga Chris, o sa mai scot povesti.
Povestile stiu bine pe cine are nevoie de ele si vin singure... La ceai si cafea, dimineata sau seara, esti binevenit...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, asa voi face.
Pe urma, si putin hibiscus cu mar si scortisoara.

Drum bun, draga mea, sa-ti fie bine si sa vii cu povesti!

Mikka spunea...

Geanina draga, uneori da, vrem mai multa liniste. Alteori ne cautam focul, sa ni-l aprindem iara...

Ceaiul pentru suflet are aromele potrivite fiecarei clipe.

Primesc cu drag imbratisarile si-ti ofer cu drag flori de povesti...

Mikka spunea...

Orianda scumpa, multumesc de cuvintele frumoase. Ma bucur ca iti plac povestile. Ele sunt mult mai mult decat am fost obisnuiti sa credem. Incet, vom desface misterul si vom vedea...


O zi superba iti doresc!

Cristian Lisandru spunea...

Şi îţi promit că nu voi rata niciodată momentul, pentru că plăcerea este de partea mea...

Mikka spunea...

Ei, vezi? Ce simplu e... Si mai zici ca nu e timp... Iata, ceai si cafea si povesti, si toate, vorba reclamei, "doar la un click distanta"...

Povestile ofera multe clipe de magie si intr-adevar, e o placere sa ne bucuram de ele.Cum spuneam, ele vin singure, eu doar tin gura ibricului, sa curga...

Sa ne bucuram, asadar!

Ufff... si cu inghetata multa, azi, plutind in cafea, impreuna cu o tona de frisca. Asta am in fata mea acum, o cana-castron, cu arome nebunesti...

Seara de poveste, draga Chris!

gaborpaul spunea...

Am sa-ti urmez sfatul cu pamantul...

Si Ajnanina da cu busuioc...

Mikka spunea...

Draga Paul, vezi? Ai deja solutii si bunatati...

Poate si un timp liber, acolo, sa vina...

Călin spunea...

Nu e totul o poveste? Nu se dărâmă totul când povestea nu mai vrea să fie povestita?

Mikka spunea...

Draga Calin, cred ca nu... Vezi tu, eu asa vad acum: Povestea curge singura prin Povestitor. Si cum ea este scrisa de Viata insasi, posibil sa vrea sa curga atat cat este Viata. Adica fara sfarsit...

Si da, totul este o poveste...

angela spunea...

Mikka
povestile m-au salvat si la 5 ani si la 30 si acum. uneori par o ciudata, in special pentru cei care cred cu desavarsire ca povestile nu pot fi traite. eu zambesc :)

am gasit blogul tau si...uite si aici..o poveste :)

Mikka spunea...

Angela draga, ma bucur ca e asa. Astea, povestile, nu sunt nici pe departe ”doar” povesti. Mie, probabil ca si tie, mi se intampla miracole ca-n povesti, nu pot sa nu cred in ele. Si iata ca in ultima vreme ele isi arata din ce in ce magia spre mine, spre cei din jurul meu... Cum as putea sa nu cred?
Am trait doar atatea povesti... :)))

Vine vreme in care se va trage cortina si se va vedea si mai mult cum se fac ”ca-n povesti”-le...
Deja multi o fac. It's a kind o maaagiiic... :))))

Vin chiar acum dintr-o poveste de dragoste care sfideaza multe feluri de imposibil... Doi tineri atat de curajosi... Toti cei din jur admiram si ne hranim din povestea lor de iubire care a trecut peste multe. Ca-n povesti...

Cristian Lisandru spunea...

Iar eu îţi doresc o săptămână de poveste, Mikka...

Mikka spunea...

Multumesc, draga Chris...
Chiar de poveste este, uite, indata spun prima parte... :))

La fel si tie, una cu multa bucurie si cu vant de libertate!

Leo spunea...

Buna dupa-amiaza, draga mea !
Si eu mai am nevoie de poavesti ! Aparentele inseala, nu am crescut, sunt un copil ceva mai mare, dar cu o nevoie la fel de acuta de povesti !
De multe ori le gasesc aici, la tine...
O imbratisare sufleteasca !

Mikka spunea...

Leuta draga, pentru tine, suflet frumos, povestile curg singure...
Imbratisare primita cu bucurie si drag, si trimisa inapoi spre tine, inmultita!

Tu desenzi asa de frumos... Copilul asta stie si are in el asa minuni...