miercuri, 1 iulie 2009

Tot ce as vrea sa stiu

...
foto

Nu trebuie sa-mi povestesti nimic.

Am vazut deja liniile de pe frunte, drumuri ale gandurilor tale... Cu mici intreruperi, asa cum au fost si ruperile de gand, caderile si inaltarile sperantelor tale.
Am cules deja, din coltul ochiului, buchetele de zambete, atat de multe... Daca privesc asa cum te privesc, cu ochii inimii, aud si rasul tau, atat de mare, de plin, de frumos, de bogat...

Aici, langa buze, doua fire sapate, abia vazute, abia stiute, ca si lacrimile ce s-au stins coborand pe obrazul fierbinte.
Mai stiu din felul in care atingi ceasca de cafea, dimineata, ca iti place sa cuprinzi cu amandoua mainile. Si e o puternica si foarte calda, usor tremurand de gingasa ce este, cuprinderea ta...

Degetele rotunde, care aseaza incet una peste alta hartiile de pe masa de lucru, sunt degete de copil. Ah, ce ma incant dupa astfel de maini... Oricat de tare si de scortos ar fi costumul, oricat de cocos ar vrea sa fie glasul, degetele tradeaza sufletul cald... atat de copil... atat de plin de fantezie, de joaca, de mangaiere data si primita.

Mai stiu din glasul tau cand iti ploua si cand iti e soare. Astea, cantate povesti ale sufletului, uneori una, alteori alta cu ce imi spui, se aseaza perfect desenate pentru mine. Si daca as avea ceva neinteles, ochii tai spun tot. Nu stii sa ascunzi. Nici nu vrei, stiu... Ce bine! Asa suntem de aceeasi parte a timpului, economisind ani de ocol, ce-ar fi dat numai cenusii cautari inutile. Am ales sa ne privim in fata, sa ne tinem de maini sau de cestile de cafea si sa spunem...

Istoria ta personala nu ma intereseaza. Nu-mi trebuie destainuiri.
Istoria cea fara de persona, fara de masca, o traim impreuna, atat cat vrem si cat putem. Oricum, nici noi nu ne stim prea bine pe noi insine.

Mai am ceva din care stiu. Felul in care faci focul. Ca si mine, cu ochii in jocul de flacari, uiti de tine si intri in magie. Acolo nu-i nevoie de cuvinte. Ca si pe malul marii sau pe patul de flori de langa casa din deal.
In linistea dintre doua adieri de vant aud bataile inimii tale. Am invatat demult sa ascult, cand eram doar eu si marea... Stiu deslusi Limbajul Inimii. Si inima canta atat de frumos...

Ce ne-ar trebui vorbe?
Avem doar de gustat felii de prezent impreuna...

Tot ce-as vrea sa stiu e deja aici.
Imi e cu mult mai mult decat as fi cerut...

...

12 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Avem aici o minunată declaraţie de dragoste.

Fericitul destinatar este rugat să o citească şi să dea răspuns de urgenţă, altfel îl zugrăvesc în toate culorile de nu se mai regăseşte nici în oglindă.

O noapte minunată, Mikka!

Mikka spunea...

Fericitul destinatar e... fericit, Geanina draga :))))
Oricum, are si el toate culorile, ca si mine, dar chiar ca nu i-ar strica un frecat cu mai multe culori, asa ca frecatul cu zapada... :))))
Ar fi mai rosu in obraji si numa bun de mancat...

Noapte de vise implinite, draga mea!

George Colang spunea...

frumos:)

Mikka spunea...

Draga Offshore,
Multzam de vizita.
Ma bucur ca ti-a placut. Cand mai doresti, mai poftim la ceai si cafea...

Paul spunea...

Geanina are dreptate, o recitesc de cateva ori, caut ce nu mi se potriveste, sunt nedumerit, se nasc multe semne de intrebare:
"caderile si inaltarile sperantelor tale.";
"ca si lacrimile ce s-au stins coborand pe obrazul fierbinte.";
" Si daca as avea ceva neinteles, ochii tai spun tot. Nu stii sa ascunzi. Nici nu vrei, stiu... Ce bine!";
"sau pe patul de flori de langa casa din deal."
Sunt naucit, imi spuneai sa deschid ochii, ma intreb oare chiar mi se potriveste????
Caut o farama de ne-adevar si incerc sa ma agat de:
" Am ales sa ne privim in fata, sa ne tinem de maini sau de cestile de cafea si sa spunem..."
si-mi spun ce vis, ce indrazneala sa cred ca mie-mi sunt aruncate ganduri ce vor a fi vorbe de ocara de ce nu ma trezesc sa privesc cu OCHII-mi destinati sa vada, samanta de iubire ce-si doreste sa sada, in inimile noastre, in suflet, in ograda.
Ma trezesc, ca dupa un vis frumos, vorba nu stiu cui, sunt varsator, deci...la mine-acasa, asa ca ma duc sa-mi arunc cu apa rece pe fata, caci m-am imbatat cu gandul ca eu puteam fi, asa...deodata!
Acum zambesc, lasandu-o pe Geanina sa-si intre-n joc:
"altfel îl zugrăvesc în toate culorile de nu se mai regăseşte nici în oglindă."
Insa raspunsul tau...face sa ma trezesc de-abusilea la vale:
"Fericitul destinatar e... fericit, Geanina draga :)))) "
Mai sa fie, rad de mine, ha ha ha, mai Mikka draga, ai reusit sa-mi iei o ora din noapte pana sa ma dumiresc ce spune a ta postare.
Felicitari! Ai reusit pentru o clipa sa-mi faci ca inima sa-mi bata altfel!
Rad din nou,acum ma retrag sa-mi dau cu apa pe lacrimile ce-au secat de-ndata!
Multumesc, s-a dus o ora de vis frumos!
Noapte buna!

ajnanina spunea...

buna dimineata...

aproape imi pare rau ca nu sunt barbat... :)))

povestea e atat de frumoasa...
doar ca daca in magie apar clipe de discontinuitate, in acele clipe, istoria personala conteaza.
doar in acele clipe.

Mikka spunea...

Draga Paul,
Daca fie si doar o ora inima a batut altfel, e minunat! semn ca nu este destinata impietririi. Visul frumos, visul de dragoste, e ceea ce ne dorim toti a trai.
Ochii... O sa povestesc ce am vrut sa-ti spun la tine pe blog. E un alt fel de a vedea decat cel care te impiedica sa traiesti. Putem alege sa vedem frumosul sau uratul, tristetea sau bucuria. De multe ori nu stim privi...
Drag suflet sensibil, sper ca visarea sa-ti fi aratat ca viata inca pulseaza si ca inima inca simte.
Si eu sunt flutur ce ma invartesc pe langa soarele meu... Si inima nu doar ca simte dar iata, imi arata si cum sa vad, cum sa privesc... Fara a cauta prea mult de stiut. Tot ce conteaza este ceea ce simtim, nu ce credem ca este. Pastram asa frumoasa clipa si nu ne intereseaza cine si ce a facut, candva. Cand exista sansa trairii impreuna, doar asta este de facut, trairea...
Iti doresc sa poti vedea viata cu ochii ce iti arata ca in fiecare clipa ceea ce ti se daruie este dat de Iubire. Tot! Iubirea care ne-a facut si care ne respira in trup...
O zi senina, calda si blanda sa ai!

Mikka spunea...

Ajnanina draga... :))))
Buna dimineata!
Uneori si mie imi pare rau... Poate ar fi fost mai simplu. Sau nu...

Traiesc in poveste si imi place. Inca... Posibil sa ies din ea, cateodata, sa ma uit si sa rad de mine... :))))
Acele clipe... Nu stiu.
Istoria personala... Am vrut sa raspund aici cuiva care vorbea de cum te arunci in bratele unui om cand nu stii cine e. Ce a facut, cu cine... I-am spus ca nu conteaza pentru mine vorbele. Povestile trecute. Ca altfel vad eu povestea toata, cea din prezent. Si am incercat sa-i arat ca VAD...

ajnanina spunea...

dragoste,
si eu traiesc in poveste...
cand am intrat in fiecare poveste am avut senzatia ca povestea e noua. doar ca m-am adus in ea pe mne, ca rezultat al povestilor trecute.
nu conteaza ce, cu cine, si alte asemenea. nu faptele. ci cum ne-au modelat acelea...

uneori mi se pare ca ma contrazic, tocmai eu care pledam pentru stergerea istoriei personale...

ai dreptate. nu conteaza atunci cand VEZI.
recunosc, in multe povesti am intrat oarba, uitandu-ma dupa firimiturile sau pietricelele presarate ca urma, pana cand mi-am pierdut urmele proprii.

data viitoare iau o lanterna mai buna :)

Mikka spunea...

Draga mea draga,
Cea mai buna lanterna, ochii tai.
Vazand dinauntru, din inima...
Si eu uit sa privesc, deseori.. Dar mai am si "momente" de Vedere...
Ohhhhh! o sa pun pana la urma si pe hartie pe A VEDEA...

Nicolae Anca spunea...

Bucuroasa sa descopar atata pasiune si ganduri frumoase, adevarate, care linistesc orice suflet!
O zi frumoasa in continuare!

Mikka spunea...

Draga AncKhiy,
Bine ai venit in gradina asta!
Ma bucur de (re)gasire. Am vazut si gradina ta. Superba.
Frumoasa lucrare cu tine, drag suflet...
O zi de minune si tie!