vineri, 10 iulie 2009

Ca o coroana, inima...

...

foto

I'm wearing my heart like a crown
Pretending that you're still around



Da, pot sa-ti spun o multime de nimicuri, pretinzand ca toate-s cum le stii. Foarte bune, adica...
Stii, a ramas tot acolo primul visin, acela din curtea casei pe langa care trec, in drum spre autobuz. Visinul, pomisorul acela care isi daduse prima lui floare, e tot acolo. Acum e pom in toata firea... Visam candva cum ar fi sa-l mangaiem impreuna.

Nu, nu a plouat prea tare. N-a mai plouat de fapt de ani de zile.
Din cand in cand e senin si mai urmaresc norii ce se tot duc incolo si-ncoace. Unii ajung si in dreptul pasilor tai si-ti mangaie umbra. Dar eu nu ma gandesc la asta. Deloc.

Nu, nu mi-e dor... Mi-e perfect senin si mi-e umbra in arsita. Mi-e pasul la fel de sprinten si n-am nici o ezitare, nici una. Dansez zi si noapte, asa cum stii. Nu, nu o fac de una singura... Nu tot timpul. Si nici nu ma gandesc ca-ti place acelasi fel de dans, aceeasi muzica. Nu, nici vorba...

Mai scriu din cand in cand povesti, amintind si despre visele noastre comune. Stiu, nu de tine vorbeam, doar de mine si de fluturele meu albastru. Doar de mine si de vizitatorii mei nocturni. Doar de mine si de calatorul meu intors acasa. Nu, nu esti tu...

Nu imi ocupi zi si noapte spatiul acesta complicat din spatele fruntii. Nu esti aici dimineata si seara. Nu imi amintesc de plaja, de brazi si de cerul pe care mi-am dorit sa le privim impreuna, candva.
Era undeva, langa dig, o stanca imbracata in iarba de mare, pe care am fi putut sa stam si sa radem, alunecand si tinandu-ne unul de altul... Nu mai stiu. Am uitat cu desavarsire.

Imi este prefect egal unde esti si ce faci. N-am mai trecut de multa vreme pe la cutia postala... Da, tot fara cheie o tin... Nu mai privesc in fiecare dimineata, asteptand sa pui un nasture de sidef, o frunza de tei, un creion colorat tocit pana a ramas cat degetul meu mic...

Nu mai trec in fiecare zi pe dealul acela unde urmaream pe regina albinelor ori irisii frumosi si uriasi, din fata blocurilor cu patru etaje. Ma gandeam ca ti-ar fi placut sa vezi frumusetile astea.

Nu mai mananc " Caramels, bonbons et chocolats" ascultand pe Dalida si pe Alain Delon... Nu, nici pe Georges Moustaki, cu "Ma solitude"... Acum am alte muzici, iar pe astea le-am uitat cu desavarsire. Nu le mai stiu numele...
Habar n-am ce inseamna cuvintele:
Comme j'aimerais que tu me comprennes.
Rien que des mots
Que tu m'écoutes au moins une fois.
Des mots magiques des mots tactiques
qui sonnent faux
Tu es mon rêve défendu.



Nu mai ascult pe Freddy, iubitul nostru comun. Nu stiu ce spune, nu inteleg limba... Nu stiu...

Si nu imi port inima ca o coroana, prefacandu-ma ca esti aici...


Warning: Cand am scris asta, m-am prefacut tot timpul...

.

17 comentarii:

Cristina Airinei spunea...

cred ca este una dintre cele mai bune scrisori adresate trecutului, iti negi negarea, incerci sa negi trecutul. foarte frumos

Mikka spunea...

Cam asa... Ca sa ies, trebuie sa ies, nu?
Si totusi... Din cand in cand ne dorim ca trecutul si cate un fost posibil viitor sa priveasca putin in gradina.
Aerul este acelasi pe toata planeta si dispar spatiile. Timpul insa nu...

ajnanina spunea...

da, da...
bineinteles ca e vorba numai de tine si de trecutul tau si nimic din ce e aici nu are treaba cu mine...
noroc ca am vorbit inainte, si stiu ca poti sa faci sa fie ok, sa para ok...

stiu ca acum nu inima mea, ci numai sufletul durere feminin colectiv se agita si isi scoate spinii cu dintii din labele umflate...

da, sa nu uit... ca abia am zis-o: nu metafore, ci detalii clare in rugaciuni... si formulare fara ,,nu"...

Mikka spunea...

Daaa... fara "nu"...

Bineinteles ca e vorba numai de mine. Si doar de trecut, nu si de ce-as fi vrut...
Noroc ca asta nu-i rugaciune. E o prefacatorie. Una maaare.

Labele umflate nu lasa sa se vada spinii. Cam da... toba mare, sa nu se auda scancetul dinauntru. Il las din cand in cand sa-si faca numarul, sa se scurga si sa plece. Mai eficient, asa...
Daaa. Tot ma prefac... Eficienta in materie de "feeling"... S-o creada cine vrea!
Azi e vineri. Inainte de sambata si inainte de ploaie, ma prefac...

Las' ca vine ziua de maine! Toata ziua, cheeeeeef! Oaaaaa, sa-mi pregatesc tinuta de bairaaaam! Se "acepta" chiloteii cu bretelute?

ajnanina spunea...

neaparat chiloteii cu bretelute...
imi caut si eu unii...

vorbim cu G sa ni-i asortam...

ma duc la grasi, ca i-as imbraca de acum... da nu vreau sa se simta ciudat in prezenta mea :)

da... dezinfectam labele umflate... cum o fi? bietul B...

Mikka spunea...

Haaa... Esti minunata, desavarsita si... prea subtila pentru mine... eu in zi de vineri (Veneris Dies... periculoasa).
De dezinfectat, dezinfectez. Imi bag labutele in gura si gata buba!
Dar B...? Ma fac chinez... o fi B de la Hombre?

Te duci la grasi? Sa le iei interviu?
(Oaaaa- diseara tre' sa bag intreviu'... bine ca mi-ai amintit, gracias!)

Geanina Codita spunea...

Fetelor, sunt in campul muncii, acum o mica pauza m-a adus la voi.

@Anjanina, pup pe obrajori, vreau si eu putin serbet...

@Mikka mi-e dor de voi...

dar...

ha, ha , ha...

Pe curand, pe foarte curand, draga mea draga...

Mikka spunea...

Geanina draga, maine explodam pupicii prin Bucuresti... Un bob zabava...

Geanina Codita spunea...

Astăzi a fost am tot vorbit de bobi , draga mea.

O fi ceva la drum de seara.

Ha, ha, ha, îmi place teribil partea asta , bem cafea, ghicim, dă-mi în bobi, dar eu mâine mai vreau şi altceva!!!!!!!!!!

Stai, nu te speria! Sunt un om serios...încă!!!

De mâine, nu ştiu ce va fi, cum va fi...

TreXeL spunea...

aciulicișa e post negru la comentarii cu virgula?
(vad numa feminine)

Geanina Codita spunea...

@TreXeL ,
venisem să beau un ceai pe la Mikka, am citit comentariul tău şi am vărsat ceaiul pe mine.

Am râs de nu m-am mai oprit minute-n şir...
Eşti fenomenal...

Mikka, acum pun alt ceai şi mă sui în ... Hamaaaaaaaac!
Ai ghicit, chiar acolo, unde pot dormi liniştită cu excepţia zilelor când mă trezesc cu faţa la...pământ.

Somn uşor, draga mea!

Mikka spunea...

Draga TreXel,
Acu, daca trecusi matale pin curte, nu mai e...
Multam de vizita, mai poftim.
Tot imi place barul barbar... :)))

Iar "aciulicișa" e frumoasa rau!

Mikka spunea...

Geanina draga,
De la tine o sa iau hamac, la casa mea... Mai, sa vezi ce inspiratie o sa am... Probabil foaaaaarte sonora.

Si eu am ras de tot la commentul lui TreXel. Mare mester! N-ai nevoie sa spui mult, ci doar bine, nu?

Hai ca ne pregatim de baut.

Sa-ti iei umbrela... Hamacul nu ne va fi de folos. Doar de data asta.

Cristian Lisandru spunea...

"Imi este prefect egal unde esti si ce faci. N-am mai trecut de multa vreme pe la cutia postala... Da, tot fara cheie o tin... Nu mai privesc in fiecare dimineata, asteptand sa pui un nasture de sidef, o frunza de tei, un creion colorat tocit pana a ramas cat degetul meu mic..." - valsez şi eu de fiecare dată cu trecutul, pe un ring de dans care se află întuneric. Suntem legaţi cu fire invizibile de trecut şi nu le putem rupe indiferent dacă ne străduim mai mult sau mai puţin... O zi bună îţi doresc, Mikka...

Mikka spunea...

Draga Chris,
Da, trecutul e greu de taiat. Se poate, dar cere uneori un pret prea mare.
Postarea asta, o mare prefacatorie, a fost o joaca de clown cu un fost posibil viitor... pierdut inainte de a fi putut sa fie.
Hmmm...ieri am fost ciudata rau... Mai fac d-astea. Dar nu ma mai sperii :))))))


O zi frumoasa si tie, ca si cele ce vor urma!

ajnanina spunea...

Mikka,
acum, dupa furtuni si fantome, cand apele au reintrat in matca, nisipul la locul lui si duhurile in sticle, stii ce mi se pare important?

ca, atunci cand alegi firele pe care nu vrei sau nu poti sa le rupi sa le pui in sertare separate: pe de o parte, foste viitoruri posibile care tin doar de trecut, iar in sertarul de deasupra viitorurile posibile care tin de linia ce pleaca din prezentul acesta, din actuala etapa a vietii.
fiecare fir poate fi drepta sau rasucit, important e sa fie separate intre ele...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, buna separarea asta, multumesc!

Ma gandeam eu ca trebuie sa fie un mod de a scapa de intretesere.

Mai e si sabia. Dar, stii, sabia doar taie. Uneori firele astea sunt vii si se fac ele a creste la loc. Da uite, separarea e buna. Pana la foc... ala arde tot, si sertarele. Stii cum e cu focul? E cel mai bun, dar pana sa il faci e povestea. Cam lunga, uneori. Fiindca unuia din cele trei personaje din triunghi - stii care - ii este teama sa-si piarda rolul.
Totul e sa-l prindem cand nu-i pe locul lui... Atunci, booom!