luni, 13 iulie 2009

Miracolul iubirii

...



In fiecare zi imi iau o portie de cafea, sorbind asa, dulce si bun, langa ea, povesti de dragoste, povesti despre Iubire...
Am un loc din care mereu iau cate o picatura de nectar, si nu ma satur...
"IUBIRE MAGICA" , a Frumoasei Marianne Williamson, este rezerva mea de bun.
Recitesc din ea - si stau in hamac, draga Geanina! chiar daca pic si eu cu fata in jos :))) - si imi flutur cu mare placere aripile in zori... Intotdeauna, nu stiu de ce, cand inchid cartea, vad zorii trandafirii...

Pentru un prieten drag, ca raspuns la o intrebare, pun azi iara copy-paste, din Iubire Magica:

"Miracolul iubirii este exprimat prin alti oameni. Atunci cand o fiinta iubita este trimisa de Dumnezeu - si nimeni altcineva nu-ti poate spune ca e asa, in afara de sinele tau - atunci el sau ea detine cu adevarat cheia eliberarii sufletului tau. Dumnezeu i-a incredintat-o. El sau ea cuprinde, in fiecare atingere si suspin, informatia de care ai nevoie, miraculosul elixir pentru a-ti alchimiza slabiciunile si a le transforma in forte - pentru a-ti usca lacrimile si a le transforma in esenta geniului, pentru a-ti rupe lanturile si a te elibera, ca sa te desfasori, in sfarsit, ca ceea ce esti: sinele tau plin de pasiune. Vai si amar de cel ce nu cunoaste inca indeajuns, pentru a spune un "Da" ferm si din inima unei astfel de iubiri, pentru a se inclina in fata adevarului ei, pentru a se smeri in fata fortei sale, pentru a se abandona rafalelor de vant ce se dazlantuie in inimile indragostite.

Ce tragic e atunci cand suntem prea aroganti pentru a asculta glasul iubirii, pentru a lasa deoparte toate meschinariile si a spune: "Sunt gata sa ma duc acolo". Ce prostesc e sa spui "nu", refuzand puterea alegerii plina de iubire pe care Dumnezeu a facut-o pentru noi. Ce trist e sa ne subestimam atat de mult, incat sa nu putem crede ca cel sau cea care ne sta in fata - trimisi de Dumnezeu - este un inger venit sa ne dea aripi. In ziua de azi suntem atat de putin impresionati de misterele universului!

Dar, daca suntem obisnuiti sa-L negam pe Dumnezeu, atunci, desigur, Ii negam si ingerii. Iar ei tin in brate, ca si statuia lui Michelangelo, Pieta, trupurile iubirilor noastre nealese.
Ingerii plang, pentru ca inimile lor sunt deschise, si eu cred ca Dumnezeu insusi plange la vederea refuzului unei astfel de bucurii. Iar voi continuati sa va rugati pentru ceea ce deja ati primit si, intr-o buna zi, veti intelege ca ceea ce ati lasat sa zboare pe langa voi a fost un miracol menit sa vindece. Ati putea sa o spuneti si voi, dar atunci va fi, probabil, prea tarziu.

Ingerii nu raman aici prea mult; ei zboara mai departe, atunci cand iubirea ii refuza. Ei nu zabovesc in zonele fricii pamantesti. Ingerii nu vin decat sa ridice pasagerii si sa zboare cu ei in paradis. Orice altceva este atat de prostesc si atat de trist!

Dar mai este inca un lucru de stiut despre ingerul care a venit dupa tine. Ingerul care a venit sa te duca in paradis are, in realitate, doar o singura aripa. Ea avea nevoie ca ingerul din tine sa iasa la iveala, sa fii pentru ea ceea ce ea era dispusa sa fie pentru tine. Astfel ati avea tot ce va trebuie pentru dans si pentru zborul vostru unul cu celalalt. Impreuna ati fi avut o singura pereche de aripi.

Data viitoare cand va veni - oricine ar fi ea- poate ca nu o vei refuza. Data viitoare cand va veni, smereste-te in fata Domnului. Data viitoare cand va veni, recunoaste-ti durerea. Data viitoare cand va veni, vino si tu in intampinarea ei. Data viitoare cand va veni, renunta sa te mai impotrivesti.
Data viitoare cand va veni, fii curajos."


(Marianne Williamson)




17 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Miracolul iubirii" - trăim acest sentiment cu mare pasiune, atingem acest miracol fiecare dintre noi, chiar dacă îl percepem diferit. Suntem, astfel, privilegiaţi. Nu cred că există om care să nu se arunce în iubire fără să se întrebe dacă ştie sau nu să înoate printre valurile sentimentelor... Iubirea este miraculoasă, oferă energie, o tragem în piept aşa cum tragem aerul pentru a putea să trăim...

Mikka spunea...

Draga Chris,
"Nu cred că există om care să nu se arunce în iubire fără să se întrebe dacă ştie sau nu să înoate printre valurile sentimentelor... "

Din pacate, asa cum povesteste si Marianne, sunt si oameni care se tem sa se arunce... Si le pleaca ingerii. Noroc e ca din cand in cand mai apare cate un alt inger... Dar... stii poate bancul cu "de trei ori ti-am trimis barca"... :))))

Iubirea? Asa e cum spui.
Ea este peste tot. Inotam in Ea si O respiram de cand ne-am nascut... este singura realitate.

ajnanina spunea...

acu am inteles si am inceput sa despachetez la loc...
eu eram ingerul :))
pe mine cine ma ia ? :)))

Mikka spunea...

Heeee... Yo stiu? Cineva care umbla pe aici cu o singura aripa...
Ori poate tu iei pe cineva?

Voiai mister? Iaca mister!
Nu te necaji, sunt si eu in aceeasi ceata... Dar una luminoasa... si frumos colorata.

Miriam spunea...

M-a copleşit de atâta frumos ceea ce ai citat: ,,Ingerul care a venit sa te duca in paradis are, in realitate, doar o singura aripa. Ea avea nevoie ca ingerul din tine sa iasa la iveala, sa fii pentru ea ceea ce ea era dispusa sa fie pentru tine. Astfel ati avea tot ce va trebuie pentru dans si pentru zborul vostru unul cu celalalt. Impreuna ati fi avut o singura pereche de aripi."

Dragă Mikka, iată o poezie de a mea scrisă primăvara asta când cineva drag mi-a mărturisit că nu mai poate zbura...că aripa i-e frântă...

...cel mai trist zbor e zborul însingurat...


În roua dimineţii răsar atâţia sori,
Că nu mai ştii la care privirea să-ţi cobori!...
Priveşti cu bucurie spre-un strop mai singurel
Şi afli cu mâhnire că plânge doru-n el.

El se născuse noaptea în visul prea frumos,
Când lacrima de înger îl plânse-n lume, jos...
Alăturea, în iarbă, stătea acum întins
Cu aripile frânte de visul ce s-a stins...

M-apropii cu sfială şi zborul îmi opresc
Să torn balsam pe rană , să vindec, să iubesc...
Dar tristul îngeraş mă-ndeamnă ca să zbor
Şi-n locul lui, Albastrul să-l cuceresc cu dor.

Aceasta i-e iubirea ce tainic mi-a vorbit.
Am ascultat îndemnul şi-n urmă i-am zâmbit,
Că nu puteam să zbor când el zăcea întins...
Am spus şoptit o rugă şi-apoi încet am plâns.

Cum voi putea eu, oare, să zbor însingurat
Lăsând durerea-n iarbă cu chipu-nrourat?!
Iubirea-mi porunceşte să stau încă un pic,
Să-l învelesc cu aripi, spre Cer să îl ridic.

Şi dacă vindecarea prea greu va apărea,
Voi smulge-a mea aripă... Ce dacă va durea?!...
Abia atunci iubirea va semăna cu-a Lui,
Abia atunci zbura-vom pe-Aripa Cerului.


Mulţumesc mult de tot pentru această postare! Mi-e balsam şi zbor..

Leo spunea...

Eu nu vreau iubirea de "data viitoare", vreau iubirea de acum. O invat in fiecare zi, o neg cateodata, iar o mangai pe crestet si o reprimesc. O iubesc si o urasc, dar ne-am invatat una cu alta, si nu exista nimic mai frumos pe lumea asta. Suntem fiinte duale, nu avem de ales.


Mikka, ma intampini mereu cu cate o melodie care-mi rascoleste maruntaiele... "Let me see what spring is like on Jupiter or Mars..."
:)

ajnanina spunea...

ceatza colorata? cum ai facut-o? ca a mea e clasica, iote-ma!

http://www.fotocommunity.com/search?q=pilou&index=fotos&options=YToxOntzOjU6InN0YXJ0IjtzOjI6IjMyIjt9&pos=37&display=7580063

Mikka spunea...

Draga Mariana, multumesc pentru tot.
Superba poezia. Stiu cum e cu arpia franta... Si mai stiu cat de mult conteaza prezenta calda a cuiva care alina si ridica pe cel cazut. Si mai stiu si cum e cand ingerii cazuti nu sunt inca gata sa-si primeasca alinarea.
Aici sunt acelea lacrimi de care povesteste si Marianne...
Tot ce putem sa facem este sa mergem inainte, rugadu-ne si pentru ei si pentru noi... si iubind.

Mikka spunea...

Draga Leo, daca esti acolo cu ea, si ea e cu tine, e minunat!

Da, melodia spune multe din ce vrem si noi sa spunem (refrenul e cel mai tare)... nu doar "on Jupiter and Mars", ci chiar pe Terra...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ceata o vad colorat fiindca vreau sa vad frumos... Chiar si ceata.
Nu pot sa deschid poza decat acasa, da' sunt foaaaarte curioasa.

ajnanina spunea...

ah, uitasem...
poza e materializarea unei metafore: magarul in ceatza...

chiar asta arata :)))

Mikka spunea...

Haaa! Mi-ai furat poza! Autoportretil!
Stii, printre povestile mele preferate este "Piele de magar"...

ajnanina spunea...

eh, Mikka, de aia semanam?
poza e, bineinteles, furata, da nu credeam sa...
ma rog, cand o sa o vezi, o sa vezi ca nu-ti seamana. :)

mie magarusii mi s-au parut intotdeauna aproape de ingeri, chiar si fara aripi...

CELLA spunea...

specializat în Îngeri : PREZENT !!!
ofer suflet şi empatie
IUBIREA este "meseria" mea :)
la bine dar mai ales la greu ... posed balsam şi bandaj aripilor frînte şi mai ales ÎNCREDERE-n oameni şi-n IUBIRE
apelează cu încredere
Mikka ... ştii "adresa", nu ezita

Mikka spunea...

Draga mea draga, CELLA,
M-am gandit la tine tare de tot, mai ales vineri.
Abia azi am reusit sa intru la tine in gradina, aparea abonare pe blog... si nu-mi recunostea mailul... In fine, acuma pot.
Multam mult de oferta INGER specializat in multe, in special in Iubire!

Iubita mea draga... Vineri, venind spre casa, asa cum fac de obicei, am luat un autobuz care merge incet dar nu mai schimb de trei -patru ori, ca dimineata. Am pus muzica mea draga in urechi si am inchis ochii. Asa fac, ori citesc ori inchid ochii si ma las... A fost atat de frumooooos! M-am umplut de violet de nu stiu cate nuante. Lumina juca in ape "inauntru" si curgea continuu, in nunante spre indigo, spre albastru sau spre mov... O liniste minunata, cu toata muzica mea - era si aceea deosebita... Nu mi-a venit sa ma scot, ca sa cobor. Mergeam spre casa, inca mi se parea ca vad prin violet.
Ce minune a fost! Mai vreaaau!

Ingerasule drag, te imbratisez si iti trimit pupici magici!

O sa trimit cu incredere pe bietii iubiti cazuti spre tine, sa se aline si sa invete iar a zbura...

Mikka spunea...

Ajnaninaaa!
Seman bine ca magarul, care IESE din ceata! Iesirea, asta o vad! Eu chiar sunt in curs de a ma vedea, de a ma descoperi, de a iesi din ceata... Ce biiiine se potrivesteeee!

Si poate ca... aproape inger... Ooo, e deja muuult!

ajnanina spunea...

daca aici e asemanarea, e absolut ok! :)))

iar in ceea ce priveste ,,aproape" - orice aproape care nu e acum aici e teribil de departe inca :)