joi, 30 iulie 2009

In departare...

...


foto

In departarea asternuta intre noi mi-am facut cuib. Am asteptat sa vina timpul sa cresc si sa-mi invat prefacerile.
Acuma pot...
Acuma stiu sa fiu langa tine, peste tot...
Ca sa fiu cu tine pe pamant, m-am intins pe pamant...

Am stat asa, cu fata spre cer, privindu-i imensul albastru, si m-am rugat iarba. Si mainile mi s-au lungit, inverzind, infrunzind, pana ce s-au facut campii si paduri. Parul meu, verde padure, trupul tot campie inflorita, sangele meu - cararile sub pasii tai...
Caldul pamantului, caldul inimii mele...

Ca sa fiu cu tine pe cer, am urcat pe varf de munte, cu bratele cuprinzand zarile... Am stat asa, primind soarele in ochi , in piept, in toata faptura mea, si m-am rugat zbor...
Si mainile mi s-au lungit si s-au acoperit de pene albe, nascand aripi uriase. M-am facut usoara si mi-am dat drumul de pe stanca, plutind peste munti si peste mari, sa ajung in locul tau de acum.

Tot eu eram, sun picioarele tale, poteca.
Tot eu eram, langa fereastra ta, umbrind luna...
Si totusi nu stiai, eram inca departe...

M-am intors atunci pe malul marii si am intrebat-o. Cum face ea cu indepartatul ei?
Si mi-a spus...
Atunci m-am asezat pe nisip si m-am rugat vant...
Si mainile mi s-au lungit, lung-luuuung, pana ce s-au risipit in fiorii brizei...Si tot trupul mi s-a risipit in tremur usor, adiere blanda si calda...
Si m-am intors la tine in dimineata. Ti-am mangaiat fata si ai zambit, ai deschis ochii si ti-am atins visul agatat de gene...Frumoase visele tale, calator...

Te-am mangaiat indelung, rasplatindu-mi lunga indepartare, si pe urma am facut mai mult. Cu mireasma sarata a tarmului meu, cu soapta spumei sarutand nisipul, cu adierea zorilor, am patruns in tine, ca respir...
M-ai tras toata inauntru in caldura ta, invaluindu-ma.
Alerg, curgandu-ma, cantandu-ma, in sangele tau, intrand si iesind prin odaile inimii tale. Stau agatata de buzele tale, cand vorbesti, sunt firele de par de pe tampla ta, atingandu-ti gandurile... Uneori visam impreuna si impletim povesti, croindu-ne lumea dupa cum ne canta inimile... Inima mea, in a ta...

Poate ca fiind atat de aproape, nu de tine, ci in tine, vei simti in cantecul tau o soapta noua. Vei deslusi in poveste un fir de argint, langa firul tau de aur. Vei simti, poate, o chemare noua, un dor... Poate vei sti.
Daca va fi asa, daca ma vei gasi inlauntrul tau si vei vrea sa ma poti cuprinde, sa ma fac iarasi om, langa tine, doar spune-mi pe nume...

.

10 comentarii:

orianda spunea...

superb!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

am ramas fara cuvinte! mi-a placut foarte tare! sincer, nu gasesc nimic altceva sa adaug!
Ai rostit tot ce era de rostit!

Te felicit!

Leo spunea...

Fericit e acela... :)

Mikka spunea...

Orianda draga,
Ma bucur ca ti-a placut. Sper sa iti fi facut ziua mai frumoasa...

Mikka spunea...

Leuta draga,
Sper sa fie asa, fericit... :)))

Cristian Lisandru spunea...

"Poate ca fiind atat de aproape, nu de tine, ci in tine, vei simti in cantecul tau o soapta noua. Vei deslusi in poveste un fir de argint, langa firul tau de aur. Vei simti, poate, o chemare noua, un dor... Poate vei sti" - minunat... Restul e tăcere...

Mikka spunea...

Asa e, draga Chris... Restul e tacere...

Călin spunea...

În depărtare si totusi atât de aproape.

Mikka spunea...

Calin draga, nu-i asa? Atat de...

Mugur spunea...

Mikka, super plimbarea ta! Iar numele e unul singur :) Il soptim cu totii din cand in cand iar uneori chiar il strigam :)

Mikka spunea...

Da, Mugur, tu stii numele... :)))
Cu totii il rostim, soptit ori strigat...
Minunat! Mare bucurie!