miercuri, 29 iulie 2009

Print nobil, noapte buna

...
foto

"Acum se frange-o inima aleasa. / Printul meu bland, noapte buna" (William Shakespeare )

Unui print drag, poate va deschide si va citi. Desi stiu ca nu comenteaza pe blog...


"Print nobil"... Intrebai de ce iti spun asa si nu altfel. "Prea multe dulcegarii. Ce, e tot asa frumos? Nu vezi cat praf, cat moloz, cata funingine? Cata greata... Strazile pline oameni care se clatina, se tin de pereti si-si varsa fierea. "
Asta voiai sa-ti spun, nu? Sa-ti amintesc, sa-ti subliniez cu markerul galben ceea ce deja vezi peste tot.
Sa ma alatur tie, sa ne urlam sub luna unul altuia tenebrele, sa ne lingem ranile...

Imi pare rau, nu mai stiu limba asta. Nu-i nici o pierdere, e plina strada de altii care o vorbesc. Ti-o indeasa pe gat, ca stai cu gura deschisa pentru asa ceva. E hrana ta de toate zilele. Te umpli, apoi te asezi pe marginea bordurii si iti plangi de mila, cersindu-ti libertarea de la "aia" care ti-au luat-o.
Ti-au luat-o in timp ce tu erai plecat... Vorba mamei, copil de tarani: "Erai plecat la razboi"... Bunicul chiar a fost, si povestea de intamplari adevarate, de ti se incretea carnea pe tine.
Nu am de gand sa-ti fac asta. Povesti de razboi sunt pe toate drumurile. Nu-i nevoie sa ceri, ti se toarna in ochi, in urechi, in nari... Crezi ca respiri inca aer???

Nu o sa vorbesc limba asta. Nu e a mea. Ce sa fac, eu sunt chinez... Am ales sa hranesc altceva in mine. Sa refuz blidul de otrava. Mi-am dat seama de el destul de tarziu, dar am facut-o. Mi-am ridicat fundul de pe bordura, am tras de mine si m-am tarat pe iarba. Am stat acolo in ploaie si in vant si in soare pana cand puterea macinatoare a gandurilor s-a risipit. Mi-am lins si inchis ranile, fara sa mai urlu la nesfarsit. Mi-am avut prima noapte neagra si am iesit din ea. Eu am ales calea, sa rup odata cu cersitul. Exact cand am facut asta, a venit prima mana alba. Mi-a aratat primul fir de poteca. Mic, ingust, dar era. Pe urma, inca o mana. Alta parte de drum. Si tot asa.

Acum am langa maine tovarasi de drum si colindam crestele. Nu ma mai uit de mult la vanzatorii de strambatati. Da, strambatatea exista, dar eu sunt chinez... Eu imi aleg locul privirii. Si daca vreau sa vad, vad acolo rostul strambatatii. Nimic nu e fara rost. Nu mai injur pe hotii de libertate. Nu-mi pierd timpul si energia cu asta (vezi, m-au invat bine chinezii). Nu mai injur, pun mana si o iau. Imi croiesc drumul meu, sa respir. Ce sa fac eu cu limba aia, pe care vrei sa vorbim? Sa te ajut sa te simti mai rau? Parca asa, daca te simti rau, esti viu, si daca te simti bine, nu... Ca si cum bine e atat de imposibil incat sigur e fals...

Uita-te la incaltarile mele. Am praf, dar e de la multimea drumului, nu de la cenusile si baltile de langa ziduri. Alea, desi le trec si eu, ca si tine, nu-mi stau prea mult pe incaltari, fiindca eu dansez. Uneori dansez si desculta. Cand mi se lasa umerii, obositi – sunt om ca si tine, obosesc si eu, sa stii – ma asez pe pamant pret de un sfert de ceas, si ma golesc de oboseala si ma umplu de bine. De mii de ori mi-a dat mai mult pamantul asta pe care stau si pe care calc decat aia pe care ii injuri si pe urma ii astepti cu mana intinsa.

Poftim? Ai vrea sa incerci si tu? Sa stii ca nu o sa iti fac prea multe desene... "Dulcegariile" sunt invatari pe pielea ta. Sa inveti sa vezi frumosul acolo, in gramada de gunoi, nu e greu, daca vrei, dar poti sa te alegi cu alergii. Nu la miros, ci la dulce...

Ei, ce ai hotarat?

Pana imi spui, iti zic dulcegareste
"Print nobil, noapte buna"
dorindu-ti nu sa ti se franga inima, Doamne feri, ci doar cercurile de fier din jurul ei...
.

10 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Ei, ce ai hotarat?

Pana imi spui, iti zic dulcegareste
"Print nobil, noapte buna"
dorindu-ti nu sa ti se franga inima, Doamne feri, ci doar cercurile de fier din jurul ei..." - surprinzătoare postare, Mikka... Acest "prinţ nobil" misterios, care nu comentează pe blog, ar trebui să citească foarte atent tot ceea ce i-ai transmis tu aici... Mărturisesc că aş fi extrem de curios să ştiu ce ar avea de spus... Până atunci, dacă se poate, un ceai şi o cafea ar fi binevenite...

Mikka spunea...

Ei, Chris...:))) Daca va citi, e bine... Nu stiu... am zis ce aveam de zis, si gata.

Noi sa ne asezam la cele atat de placute, ceai si cafea. O sa pun si niste capuccino uriase, cu scortisoara din belsug, sa ne fie bine... Povestind pe indelete de "dulcegariile" atat de placute si atat de reale...

baboo spunea...

bau

Mikka spunea...

Si eu, tot bau! :))))

Cristian Lisandru spunea...

Mulţumesc şi pentru capuccino, deja este desfătare deplină... Probabil că va citi "prinţul nobil", poate că va şi răspunde, într-un final... De ce n-ar face-o? Oricum, punctul tău de vedere a fost exprimat mai mult decât tranşant...

astharte spunea...

Si eu am "printii" mei in anturaj care ma considera o chineza, si eu m-am ridicat din praf ca sa caut iarba pentru ca am realizat ca Drumul numai acolo duce, si chiar de mai am temeri si indoieli uneori, dar rar, tin calea cu dintii, musc din ea sa nu-i dau drumul!
As vrea sa fie cat mai multi cei care se trezesc si care-si rup cercurile de minciuni si de micimi!
Exista atata frumusete in lume, hai sa dam colbul la o parte, zidurile murdare de cuvinte si sa zburam spre Lumina! Cat mai multi!

Geanina Codita spunea...

Mikka,
e 3 dimineaţa şi am venit să beau un ceai, dar am găsit o postare pe care am citit-o de multe ori şi mă întreb de ce prinţul cela nobil face inima să se învârtă între cercuri de fier.

aşa supărată pe viaţă?????

Pupici geaninoşi mulţi,mulţi!

Mikka spunea...

Draga Chris, ma bucur ca ti-a placut capuccino... Mai facem rost, am "relatii" direct la sursa... :)))
Nu va raspunde... inca :)) Limbile noastre inca difera... Dar mesajul cred ca a fost primit, si asta imi doream.

O zi de minunae iti doresc, plina de dulceata vietii!

Mikka spunea...

Draga Astharte,
Da, stiam ca tu vezi si intelegi!
Mesajul, pentru multi din printii si printesele din jurul meu... Oameni frumosi, care nici pe ei insisi nu se vad... O, dar mai ales pe ei, daca s-ar vedea, gata, ar sparge cercurile de fier...

"tin calea cu dintii, musc din ea sa nu-i dau drumul! "
Da, la fel si eu... Stiu cum e...

Ma bucur enorm ca imi esti aproape, pe drumul in Frumusete.
Iata, distantele nu sunt nimic, in fata Bucuriei! Te imbratisez in Lumina!
Paseste in Frumusete, draga mea!

Mikka spunea...

Draga Geanina,
La 3 dimineata??? Cred ca ceaiul era bun, dar se racise... :)))
Intre cercurile de fier, inima printului nu are cum sa se invarta. Macar de s-ar putea misca...

Suparata pe viata??? Nu eu, ci printul! Tocmai asta era mesajul.
Eu o vad minunata, el nu... Asta il indemnam, sa-si scoata din ochi ciobul si sa vada cat de frumoasa e viata, ce minunata e ea, si s-o traiasca din plin...

Sa traim si noi azi o zi plina de frumos, draga mea!