foto
Luce intins apa in noaptea asta
S-au potolit vantoasele si se aseaza peste noi
Caldul caldului, imbiind la tacere...
Nu-mi spui... In limba asta, a nespunerii, ce bine intelegem fiecare fluturarea celuilalt.
Tacerea mea e azi impurpurata. Mi-ai dat nespunere atat de dulce, de noua, de nemaprimita pana acum. Imi este nou si mi-e bine. Iti caut petala pleoapei si vad acolo tacerea ta albastrie, senina.
Ah! Si seninul m-ai invatat in asta seara. Blanda-imblandata bataie a inimii, in ritmul seninului tau.
Mi-e bine langa tine, Ingere...
Ramanerea aici e doar o soapta pe care o auzim amandoi.
De unde vine? De la cires vine... El a zis primul.
El sa ne tie de-acum in aici si sa ne-acopere din cand in cand seninul.
Soarele priveste printre crengi dimineata si sigur ne va recunoaste fata.
Oare o sa imprastie vesti in spatiile subceresti?
Si ce daca... Pamantul e cald si e bun si el stie sa taca...
Mi-e liniste si cald si iara bland.
Mi-e bine langa tine, Ingere....
.
16 comentarii:
Daca tie ti-e bine langa Inger, si noua ne e bine langa voi doi.
Da... Ingerul e Inger... Stie deja, ca de-aia e Inger.
Din in cand ma rog de el, sa stea mai mult pe pamant...
Dar are aripi...
Yo inca nu...
aha, te-am prins :)
vezi că Îngerul are aripi special pentru tine ... d-aia ţie doar ţi se pare că n-ai
ai încercat să zbori ?
ai putea rămîne uimită :)
se poate
şi Îngerul există să-ţi înveţe şi ajute zborul
crede-l, el ştie
Draga CELLA, m-ai prins...:)))
Ei... am zburat cu aripile alea, de la el... dar doar de imprumut erau. Imi astept aripa sa-mi creasca, sa facem amandoi perechea de aripi.
Degeaba ma grozavesc eu, tot El ma invata si cresterea. Stiu... Si stiu ca El stie...
Şi mie îmi este tare bine de fiecare dată când ajung la tine pe blog... Îngerul te ascultă? Rămâne mai mult pe pământ? Ce părere are despre viaţa de aici?
Mikka,
este linişte, multă linişte la tine, aici, aşa cum este şi la mine în suflet.
Să fim recunoscătoti îngerilor pentru fericirea pe care o trăim zilnic, pentru prietenia ce ne leagă, pentru tot.
Mi-am luat un ceai şi m-am aşezat în hamac, unde altundeva...
Te îmbrăţişez şi te aştept cuminte, aici ...
Draga Chris, ma bucur ca ti-e bine aici. Asa mi-am dorit, ca asta sa fie un loc de linste, pentru cei ce beau ceai si cafea, si nu doar dimineata... :)))
Ingerul? Ma rog de el sa ramana sau sa ma ia cu el... Inca nu stie cum e toata viata pe pamant. Sa-i cer sa fie om, nu pot. El e prea Inger...
L-am rugat sa stea mai mult, cand vine, pana invat eu zborul lui...
Geanina draga,
Ma bucur enorm ca ti-e liniste.
Sunt recunoscatoare Ingerului care ti-o asterne incet, sa-ti fie bine in suflet... Si Ingerului care ne tese prieteniiile...
Primeste un ceai bun, cu floare de portocal si iasomie, si un pic de busuioc...
Uite, legan usor hamacul... Usuuuurel...
Mă simt răsfăţată, draga mea...
Am găsit aici tot ceea ce este bun.
Sper să nu abuzez de ospitalitatea ta.
Ascult muzică de calitate şi construiesc postarea pentru ora 0.
Geanina draga, ma pregatesc si eu atunci, cu o cafea, sa prind ora 0 cu ochii deschisi...:))))
Gradina e deschisa mereu pentru cei ce doresc un ceai si liniste.
Si azi avem un hamac rosu.
incet... nespus de incet...
bland... nespus de bland si tandru...
cuvintele nespuse se aduna in inima si cresc. uneori dau pe dinafara... pe buze, prin varfurile degetelor sau prin colturile ochilor.
sau peste tot.
de aceea, femeile au suprafata pielii stralucitoare... stralucire nespusa, o vad doar cei cu aripile macar inmugurite.
da... nespusul ordoneaza vorbele si le arunca pe cele in plus... raman doar cateva: da, tu, eu, dragoste, dragoste, dragoste...
dragoste am spus?
ma mir, ma gandeam ca a ramas nespusa, tocmai se stransese in varfurile degetelor si in colturile ochilor, gata sa iasa...
si inima a ramas plina...
multumesc, dragoste...
Da, asta era... Dragoste.
Tu ai spus frumos, Ingerul a auzit. El stie, dar nu spune. Doar falfaie aripile... Incet... sa nu zboare. Inca...
Ai grija de inima. O sa o vada Ingerul asa, plina.
oare cum poti raspunde cuvintelor nespuse?
prin atingere, cu atat mai intensa cu cat tacerea striga mai tare.
cand inima da pe dinafara, simpla atingere nu mai ajunge. nu e suficient ca degetele sa atinga degetele, buzele sa atinga buzele, pielea sa atinga pielea...
ci daca inima nu mai incape, coastele sunt cele care trebuie, cu nespusa blandete, date la o parte...
Hmmm... ar trebui sa folosim un departator... Oricat ar fi de bland, tot doare.
Asa ca in marea Sa intelepciune, Facatorul a facut mainile, ca prelungiri ale inimii... Asa cum ai spus, pentru a atinge, a vindeca, a imbratisa, a darui si a spune fara cuvinte. Preaplinul se poate revarsa in voia sa, in voia Inimii...
Hamac nou????
Asta da veste, dar pun pariu că şi acesta mă va ajuta să mă trezesc cu faţa la pământ.
Si din asta, Geanina?
Las ca punem pe pamant niste trandafiri galbeni... Blanzi, buni si parfumati.
Trimiteți un comentariu