L'important c'est la rose... Trandafirul Francesco

...
foto

Azi m-am reintalnit cu trandafirul meu de acum patru ani...

Ce revedere! Ca mai toate, dintr-o zi a mea, e o minune si bucurie...

Il gasisem cu patru ani in urma la o florarie, printre alte frumuseti. Frumos, mandru, vesel si pasional, ca toti trandafirii. Dar el era cel mai cel... O frumusete, care imi facuse asa, un semn discret, din tremurul petaleleor. Il luasem atunci cu mare bucurie si il pusesem pe birou, iar el, inaltat pe tija lui prelunga, privea peste calculatoare si radea de capetele plecate, muuuult prea serioase pentru acea zi de vara. Dupa ce l-au zarit, multi l-au tot admirat mai mult de o saptamana. Pe urma, intr-o zi, s-a risipit, plecand asa, in Tara Trandafirilor, asa cum si randunelele pleaca in Tara Randunelelor...

Mi-a fost dor de el, desi am gasit un frate al lui, prins intr-o bula de sticla, intr-un atelier de sticlarie din Mallorca. La fel de frumos, dar nu era el...

Si azi dimineata a venit iar! Francesco al meu, trandafirul care de cand ma vazuse isi soptise numele si ma chemase sa-l iau...
Tremura de bucuria intalnirii. L-am zarit peste capetele oamenilor, iar el m-a vazut, semetindu-se pe lujerul lui, peste alti trandafiri... Petalele umede luceau in soare si auzem cantecul lui, atat de frumos, de cald, de complet. Dintr-o tara de soare si mare, el vine din cand in cand si-si depune toata bogatia in preajma cuiva.

Credeti ca noi ne alegem trandafirii? Cand ii culegem, ii cumparam sau ii primim? Nuuuu... ei stiu exact cui vor canta cantecul lor soptit, in ultimele zile de viata. In zilele infloririi si deschiderilor maxime, ei stiu cui vor oferi parfumul. Vin asa, usor, in viata noastra si pleaca la fel... Revin in alte haine, da-s tot ei. Totul e sa stim sa-i recunoastem.

Mie Francesco mi-a aparut iar azi, si l-am cumparat cu mare bucurie, abia asteptand sa ajung la birou si sa-l inalt, asa, ca pe un stindard al dragostei peste griul birourilor...

Acum deja s-a potolit frematarea celor ce l-au privit cu mirare, si au aflat toti cine e el, iubitul trandafir de acum patru ani... Stiu, sunt eu insami o şotie, o gluma, asa ca nu-i mai mira prea tare.

El priveste, asa, mandru, peste toate si peste tot, aratandu-si petalele stralucind de forta, de frumos, de lumina, de culoarea dragostei... Oricat ar fi de preocupati de cifre si de telefoane, cei care il privesc sorb o picatura din altceva. Nu stiu nici ei ce simt, un gust cunoscut ori poate nou... De undeva, dinspre alt loc, sunt trasi un pic de maneca spre a simti si a se bucura. O clipa se rupe rutina si se trezesc respirand un alt aer. Macar in acea clipa, important e trandafirul...
.