Interviu cu un Inger

...
foto

Pentru multe si de toate avem Ingeri...Si pentru vise, desigur. Ingerii nu se numesc "pentru", ci direct, "acel/acea ceva". Inger Vis, de pilda... Ingerii vise sunt multi. Pentru ca sunt si multe vise.

In noaptea cu luna plina am privit inaltarea corabiei cu vise. Trei nopti s-au tot urcat vise in Luna... Ajnanina s-a rugat pentru ele, eu am facut foc si am cantat.

Ieri noapte am asteptat in pragul casutei mele din vis, intre flori si pomi.
Am pregatit samovarul, am pus canile de pamant pe masuta de lemn de brad si am asteptat acolo, sub stele. Luna, din inalt, de dincolo de nori, cu sufletul ei de Luna, a vazut si a stiut...

Cam dupa miez de noapte a venit. Era el... Frumos, cu plutire in pasi, cu miscari line, strabatut de vinisoare de lumina aurii, albastrii si trandafirii. Un Inger. Ingerul Vis.

S-a asezat pe bancuta de lemn de langa masuta. Ochii ii erau ape schimbatoare si, din cand in cand, luciri de stele.
Am asezat pe masa ceaiul, in cani. Parfumul de tei, iasomie si trandafir a umplut locul. A zambit. I-a placut mireasma.

Mi-am scos cuminte caietul si un creion colorat. Am asteptat sa se lase peste noi mireasma noptii, ca o mana mangaietoare. Cand am simtit ca a venit clipa, am intrebat:
- Ce fac visele noastre? Sunt bine? Glasul mi-a sunat atat de tare, in linistea aia...
El a zambit, cu ochii schimband ape de azuriu si trandafir...
Am auzit raspunsul, ca un cantec:
- Toate visele au ajuns cu bine. Sunt fiecare in cuibul sau. Vegheate sunt cu grija si cu drag.
- Ce se intampla cu ele acum?
- La fiecare gand al celui ce l-a trimis, gand de crestere, de buna grija si de drag, se aduga inzecit praf de stele si clar de luna. Visul este hranit. Am vazut ca si voi va rugati pentru ele...
Zambetul lui a facut zarile sa clipeasca. Lumina zilei a scanteiat in plina noapte, apoi s-a intunecat iara. Parca visam si parca nu...

- Voi de fapt nu faceti nimic pentru ele.
- Cum asa? am zis eu. Atata lume s-a grabit sa-si puna visele in Luna... Sa si le aleaga, sa si le culeaga, sa le hraneasca cu buna grija, cum zici.
- De unde vin ele, visele, stii? A intrebat cu glas argintat , cu atata blandete ca mi s-a facut caldul acela, de miere...
- Din mintea noastra.
- Da si nu...
- Din inima noastra.
- Da si nu...
- Cum asa? Visul unui copil sa creasca, al calatorului sa isi atinga tinta sau doar drumul, al femeilor si barbatilor sa se intalneasca si sa se iubeasca, al taranului sa-i rodeasca ogorul, al mamei si tatalui sa le fie hranit, sanatos, norocos si iubit odorul, toate astea nu-s ale noastre?
- Da si nu...

Blandetea glasului ma adormea, privirile-i jucau in curcubeu. Parca o mantie vrajita si grea mi se lasa peste ochi, peste intelegere...
Deodata, cu o miscare destul de iute pentru felul lui plutitor, s-a ridicat si, zambind in stralucire, a rotit o aripa de argint, un semicerc prin fata mea, ca si cum ar fi tras o cortina.

Cand argintul aripii a coborat, am vazut...
In fata mea, minunea unei Lumi...
O lume cu toate ale ei implinite: parinti cu pruncii lor, in case luminate, incalzite de dragoste, stralucite. Perechi de tineri si de varstnici umbland mana in mana pe cate un drum. Oameni lucrand pamantul si ridicand din sanul brazdei cate un rod, privindu-l bucurosi in Soare... Adanciti in carti, inventatorii strigand "Evrika!" Alergand pe campuri, copii fericiti tragand dupa ei zmee colorate. Un pictor un fata unei uluitoare capodopere, zambind fericit si facandu-si ultima atingere de penel pe panza desavarsita. Cantareti si dansatori mangaiati de bucuria trairii darului lor, invatatorii in mijlocul invataceilor...
Ape cristaline udand campuri roditoare, muntii semeti plini de paduri verzi stralucitoare, vietati prin campuri, paduri si ape, umplandu-le de viata... Culorile curate, in aerul pur, isi rasuceau nuante care mai de care mai vrajite, umplandu-mi ochii de frumos si sufletul de bucurie.
Multe si toate le-am vazut, repede, ca si cum multe filme se defasurau simultan in fata ochilor mei.
Asta era o lume undeva, sus... Sub ea, ca si cum ar fi privit cerul, multimi de oameni urmareau cu privirile lumea de sus, cu fire de lumini pornind din ochii si din inimile lor...

- Asta e lumea, asa cum o visam, lumea care va fi sa fie. Fiecare om simte chemarea visului si il primeste in inima. Apoi il vede, si cu inima si cu mintea. Lumea visului e cea care isi cheama visatorii. Visele sunt deja facute. Lumea de vis e deja facuta. Voi le vedeti si le primiti pe cele care va cheama. Le raspundeti si veniti spre ele. Va croiti toata viata drum spre ele.

Il ascultam vrajita.
- Si pe ea, lumea asta, cine a facut-o?
Ingerul ridica iar aripa si o roti peste capul meu.
Uriasa, toata noaptea s-a aprins in lumini orbitoare. Au cantat cerurile. Minunea m-a coplesit de am simtit ca nu-mi mai incap in trup. Culorile orbitoare au sclipit o clipa atat de puternic incat am crezut ca voi orbi. Am strans pleoapele.

Apoi a cazut iar mantia noptii, i-am simtit adierea albastra... Am deschis ochii.
Pe masa, cana cu ceai aburea tei, iasomie si trandafir...

.