fotoSa atingi... Sa simti Viata, asa cum nu stiai ca e in tine...
Intai, tremur. Vibratia Viului atat de puternica, incat face sa tremure pamantul. Iti dai totusi seama, cu varful de lance al atentiei, ca este corpul tau cel care tremura.
Atentia in centrul de putere si respira!
Fulgerari de curenti serpuiesc in picioare. Trupul incepe sa se clatine si abia se mai tine in sprijinul zidului... Incet, asezare blanda pe podea. Atingere, prindere, tinere in vartej.
Atentia in centrul de putere si respira!
Tremurul dinainte – nimic... Nimic pe langa asta. Furtuni clatina zdravan corabia trupului, care se lupta prin ea insasi de zici ca se va face bucati... In acelasi timp, respirul tine calmul si linistea... In liniste sunt culorile. Albastru-albastru si violet... Culorile-petale una peste alta, se acopera, se descopera... Urca vartejul, cuprinde tot... Ca o nava ce se lanseaza, cu toate motoarele pornite... Foc, lumina, culoare, foc, lumina... lumina se aduna nebuna de peste tot... Urca si fulgera si coboara si fulgera iar... Scanteiaza si umple culorile-surorile albastre si violet.
Atentia in centrul de putere si respira!
Cineva urmareste. Cineva respira, Cineva vede si simte tot, masurand balansul si calmul si vazand. Cineva e aici si vede. Ochi... ochi care vad... Fara-Trupul...
Coborare in respir. Calm.
- Gata, aceasta e ultima ta respiratie. Cand expiri, inima se va opri. Calm, fara frica, mergi inainte. Esti in prag. Paseste. FARA FRICA!
HAAAAAAAAAA! Iesirea din lume! Uaaaaaaa!
- Cum a fost? - Usor, foarte usor
- Cum este? - Usor, foarte usor.
-Vezi in urma. Inca mai este pragul... Intoarce-te sa privesti. Cum a fost viata ta?
- A fost frumoasa.
- Simte...
Blandete si dulceata. Multa dulceata. Toate s-au umplut de dulceata. Atat de buna, calda, plina, si mai ales daruitoare.
- Uite, furtunii aia multi, aia, ii stii? Care te-au dus incoace si incolo, cenusiii si furtunii, cum le ziceai... Ce sunt? - Ingeri... mi-au pus in maini puterea de a sta in picioare.
- Si bunii? – Tot buni. – Si albii? – Tot albi... – Si negrii? – Tot albi... Doamne, ce de ingeri! Cata populatie de ingeri in viata asta asa de frumoasa!
- Si plinurile? - Pline... – Si golurile? – Tot pline. Acuma vad. Acuma stiu, Doamne, cata Iubire! Doar credeam ca stiu... Cata Lumina! Bine ca ochii astia nu orbesc. Ochii Fara-Trupului...
- Ce faci acum? Mai stai pe prag? Doara l-ai trecut.
Intru in ea, in mierea de lumina... Calda si mare si multa. Nectar... nu, nu nectar... Nu stiu ce e .
Pulseaza in continuare respirul, il simt, desi trupul e acolo, in viata frumoasa care s-a sfarsit.
Haaaaaaaaa... Un mare respir, doar asta. Maaaareeee reeeeeespiiiiir... O inima uriasa, pulsand lumile... Incet, inceeeet... Sufla. Extinde. Mare. Dincolo. Maxim... Ha, nu exista maxim... Stop.
-Dupa. – Mai avem si dupa? – Mai avem. Stii, asta e doar avanpremiera.
- Ma duc iara? – Te duci ca sa vezi mai departe. Acuma stii.
- Si asta?
- Asta... uite, o lumina din ea. Tine mainile. Bun, soarbe-o in tine. Asa. Acum o ai acolo, in miezul puterii tale. Orice drum, in intuneric sau lumina, e al tau si e luminat. Poarta-ti lumina.
Asa...
Atentia in centrul tau de putere si respira!
- Bine ai revenit. Ce ai hotarat?
- Sa-mi port cu bucurie Lumina.
- Thank you for sharing...
18 comentarii:
Ce faci acum? Mai stai pe prag? Doara l-ai trecut.
Intru in ea, in mierea de lumina... Calda si mare si multa. Nectar... nu, nu nectar... Nu stiu ce e .
Pluseaza in continuare respirul, il simt, desi trupul e acolo, in viata frumoasa care s-a sfarsit."
Ce ne făcuşi Mikka?
Ne-ai zăpăcit rău, nu eram noi şi aşa zăpăciţi de dragoste.
Am cam umblat astăzi de bună voie şi nesilită de nimeni, prin viaţă şi lume.
Aseară ai părăsit petrecerea, pe când să observ, nu mai erai, a spus Cristi că ai plecat, după care evident am ieşit şi eu din scenă.
Să nu mai faci aşa...dau na...na
Querida, orice nastere e stranie pentru nou nascut...lumea e stranie, si te inveti cu ea in ani...
Eu reinvat repede, in doua zile.
Mierea de lumina. Poate vei sti... Nu se poate spune, e de trait. Ce am scris e scos din butoi, curs asa, abia iesit din must, dar vinul se va face prin rotirea sticlelor la timpul potrivit... Sammpanie de cea mai buna.
Experienta iesirii din trup, a Infinitului e unica si in alta incercare va fi altfel. Niciodata orbita de lumina nu se deschide la fel... Asa cred eu.
N-as fi postat, e un limbaj pentru manuale de zbor, dar am prieteni zburatori care stiu ce zapacesc eu aici si le-am promis... Ce a iesit, vezi si tu.
M-am retras ieir chiar foarte tarziu, pentru mine. Am fost la un curs astea doua zile. Imi cerea liniste si somn...
Na-na... nu poti. Te iubesc eu, dar instinctul meu de luptator va face mana sa urce intr-un blocaj instant... Candva, arte martiale...
Acum, altfel, dar cam tot asa...:)))))
Pe urma gestul se va transforma in imbratisare...
O noapte cu vise de dragoste, draga mea!
Prea multi avem de invatat sa ne purtam cu bucurie Lumina. Multumim pentru lectie.
lumina din lumina...
venim sa luam lumina...
imi apropii si eu lumanarea de marele foc...
mi-o aprind si imi duc lumanarea in pestera mea...
si povestesc despre imensul foc de afara...
multumesc. cu tot respectul. si toata dragostea...
Supeeeerb!
Dragă Mikka, m-ai purtat într-un fel de moarte clinică :)
Şi ce e de apreciat enorm, e că ai îmbinat perfect arta de a scrie cu câteva idei creştine foarte necesare!!!
Mi-a plăcut:
,,Doamne, ce de ingeri! Cata populatie de ingeri in viata asta asa de frumoasa!"
,,Acuma vad. Acuma stiu, Doamne, cata Iubire! Doar credeam ca stiu... Cata Lumina! Bine ca ochii astia nu orbesc. "
Iar finalul m-a adus cu ,,picioarele pe pământ":
,,- Bine ai revenit. Ce ai hotarat?
- Sa-mi port cu bucurie Lumina."
Hristos e Lumina lumii!!!
Mikka, o scriere mare, foarte mare...îţi ia inima şi gândul în călătorii fascinante...şi apoi le aduce înapoi, uşor ca o plutire, punându-le în siguranţa un prezent ma bun şi a unui viitor ,,mai albastru"
FELICITĂRI!!!
Draga Bl000g (imi place grozav numele ales!) a fost intr-adevar o lectie primita cu uimire si cu bucurie, si pe care n-am putut s-o tin doar pentru mine.
Inca sunt in colpesitoarea stare a copilului care si-a vazut Lumina. Si nu doar pe a lui.
Doresc sa-ti vad si tie si tututor scanteierile, cand vei primi acelasi dar... Ti-am spus... Pe cer se vor vedea. Si nu le poti opri...
"Prea multi..."? Nu, toti, aproape toti avem de invatat. Dar stii ce e minunat? Sansa vederii ni se da, si nu doar o data. Sa ne bucuram!
Ajnanina draga,
E luminita ta frumoasa aia care vine si ia din Lumina. Ea stie, deja, si-si face singura drum.
Focul e si el deja aprins. Ce vartej face! Si ce va mai face inca!
Bucura-te!
Mariana draga, ai vazut, da...
A fost trecere prin moarte pentru a gusta Viata. Prin intuneric, pentru a vedea. Nimic rece, nimic rau, nimic infricosator. Doar balndete si dulceata, cu multa, enorma, infinita Iubire.
Poti sa-i spui asa, da... Christul launtric. Enorma imbratisare cu El. In plina cuprindere a intelegerii fara mintea mica, doar din Inima, data de Mangaietorul...
Felicitari? O, nu... Doar multumirea in genunchi - si nici atat de ajuns- in fata celor care, de mii de ani, isi pun toata viata in cautare si lucreaza pentru ca noi, ratacitorii, sa ne gasim luminile. Un astfel de om ne-a atins ieri si ne-a urcat pe propria noastra orbita, in Lumina.
Stii cum spunea el lui Dumnezeu?
"Iubirea mea..." Iubitul... Ca si Rumi.
M-a scufundat de tot in Iubire.
Cata dulceata! Cati ingeri, aici!
Bucura-te!
Mikka, o scriere nemaipomenita! Ideea e geniala. Ai cuprins in ea totul!
Cred ca o senzatie asemanatoare am trait doar in vis.
Frumoasa experienta si, chiar daca e inefabila in fapt, tu ai reusit sa o exprimi in cuvinte pentru a ne-o impartasi si noua. Multumim !
O saptamana plina si frumoasa iti doresc !
Orianda draga,
Nu... Nu pot cuprinde totul... dar am pus asa, ce a iesit din prima. Restul e Tacere.
Sa ne bucuram de luminile noastre, de fapt raze intr-una...
Am citit Vestea Cea Mare la Geanina. Minune si Bucurie!
In toamna vei straluci si mai tare.... Casa de piatraaaa !Casa ta cladita pe piatra vie a Iubirii! Bucurati-va si iubiti-va!
mikka,
bună dimineaţaaaaaaaaaaaa!
doar ce am făcut ochişori, draga mea dragă.
Astăzi sunt la Bucureşti , acum mă sunară de la spital
Merg până la tata, are nevoie de mine.
Dacă putem, ne vedem.
pupici!
Mugur draga, asa e, e tot timpul. Stii, cand o vezi e si mai si...
Perdea? Nuuu... Eliceee! Ce viteza! Peste Mach 5 cu mult mai mult! Uluitoare transformare, in minute!
Stiam respirul in fel si chip. ASTA este absolut uluitor!
Daca vrei, la anul te chem in barca.
Deocamdata, joi, la cafea (vezi ca ma zis DA la Ajnanina). Cafele uriaseeeee!
Leo draga, daca ai trait, esti binecuvantata si deja stii. Odata atins, gustul te tine ancorata. Lasa-te sa mai faci, sa mai vezi... Doar cere. Si va fi.
Cuvintele au incercat un mic tablou, de fapt o schita. Inca nu stiu a spune, dar voi sti, in curand...
O saptamana de lumina, draga mea!
Bucura-te!
Buna dimineata, Geanina draga,
sper sa ai o zi foarte buna. Si sa fie bine tatal tau, maxim de bine.
Vorbim, eu azi am un drum, poate mai stai si maine...
O zi minunata, sanatate si bine tie si taticului tau!
Pupici magici!
"Să-mi port cu bucurie Lumina" - ce frumos... Asta ar trebui să facem cu toţii. Să arătăm lumina interioară şi să nu o stingem niciodată...
Chris draga, lumina interioara nu se poate sitinge. Ea este insasi suflatoarea vietii. Noi nu o vedem mult timp si de aceea nu o stim purta. Dar si cand o vedem...
Poarta-ti cu bucurie lumina si nu-ti lasa timpul vietii in afara privirii propriei lumini...
Trimiteți un comentariu