Counterclockwise circle

.
In calatoria asta cu barca am primit nu doar apele, barca si panzele ei, rasarit si apus, zi si noapte si fir caluazitor... Am primit tovarasi de drum.

In timp ce inaintam pe intinsele ape, fara a sti incotro - firul era intins dar nu-i vedeam capatul - au inceput a veni adieri usoare. Aveau tot felul de miresme care calatoreau asa, liber, pe mare... Mi se parea aici tei, aici trandafir, aici iasomie ori grau proaspat macinat. Imi aminteau de casa bunicilor, unde se amesteau in mirosuri lemn de brad si faina, chirpici varuit si poame uscate...
Alunecam usor in anii copilariei...

Stateam in picioare pe lemnul uriasei mele barci si-i priveam panzele albe care rasuflau in vant... Si a venit asa, din albastrul de sus, o scanteie de lumina, Dintre singurii nori alburii a venit. A coborat peste mine si peste barca, asternandu-se ca o naframa luminoasa, si a stat palpaind, cuprinzand si mare si cer si tot ce puteam prinde cu privirea. Si cand s-a risipit, eram tot acolo. Si erau tot acolo si ei. Tovarasii mei de drum. I-am recunoscut indata. Ii mai vazusem de cateva ori... Cercul de barbati si femei care m-au primit intre ei cand credeam ca nu-s a nimanui, nici macar a mea... Veniti fiecare din vremea lui, din timpul lui, cu toata puterea adunata in multe vieti, coborasera acum, pe lumina, sa calatorim impreuna.
Cel mai varstnic, un barbat ca un munte - la fel de mandru si cald si puternic, la fel de insorit si inzapezit - mi-a asezat o palma pe umarul stang. M-a privit si am vazut iar ce vazusem candva, la prima calatorie pe ape, intre stanci. Cerul si pamantul... Si ce e cuprins intre ele. M-am intors apoi cu spatele spre el si cu fata spre soare. Am privit mandretea aceea si m-am bucurat de luminare. Si pe urma mana m-a tras usor inapoi. Picioarele s-au miscat, urmand pas cu pas drumul in spate. In fata mea, o femeie cu par negru si lung, impletit in cozi lungi pe spate, s-a alaturat miscarii. In fata ei, un tanar, aproape un copil... Unul cate unul, toti si-au gasit locul in cerc, si s-a pornit dansul. Miscare rotita in cerc, infasurata in sens invers acelor de ceas...
Dansul cu spatele, cu privirea launtrica, atingand cu simtirea pe cel din spate, la fel de atent la miscarile lui ca si la ale tale. Cercul, rotit pe o muzica venita si ea ca din cer, invartea lumea noastra, legandu-ne inima langa inima, punand una in alta, ca o singura bataie a viului...

Mi-era draga rasuflarea asta, a noastra, ca unul... Departe de lume, in barca mea, acolo eram cu tovarasi de drum.... Si eram cu totii in dansul acela sfant, dezlegator, deschizator... Cel ce ne scoate de sub vremuri si ne asterne pe drumul tineretii fara batranete.... Acolo, impreuna, intruUna, am suflat in cornul de aur al vremilor si am intrat pe drumul Soarelui.
Si palma uriasa a apei s-a ridicat dintr-o data, luandu-ne cu barca cu tot pe fir nevazut de vant, intre ceruri si mare, intre cer si pamant...
Dasfasurand umbletul, in sens invers acelor de ceasornic, iesiseram din umblet si intraseram in zbor...

M-am trezit din plutire cand ajunsesem deja pe malul insulei. Barca si dansatori disparusera. Ramasese doar cantecul, sa ma insoteasca in intalnirea cu partea aceea din mine ramasa acolo candva...
Am privit iar in soare, am sorbit din iubirea aceea si m-am umplut.
Si asa, insorita, am pasit pe poteca regasirii mele...
.