.
Alergam, alergam, cu talpile inverzite, prin verde-alergam...
Cu inima rosie, de tine rosie, de tine...
Parul cel negru-ti juca insorit, inverzit...
In jocuri de sus si jocuri de jos ne jucam...
Doamne, ce frumosi si ce albastri ca cerul eram...
Te-am lasat lumii celeilalte, iubite...
Mai trec uneori, mai trec...
Uneori mi-e pasul prea tanar ori prea batran,
Tremura-n trecere...
Si nu mai stiu sa-ti spun...
Dar fir cu fir adierea-ti de acolo, de din-acolo,
Toarce carare...
Iti zaresc doar umbra...
Ca si la mine, albastrul de cer ti s-a facut verde-si-albastru de mare.
M-am inverzit intre timp, umbland pe pamant...
Ca si la mine, chipul ti s-a desenat cu drumurile din lung si din lat.
Doar ochii...
Ochii sunt tot ai tai, tot ai mei...
La capat de trecere,
Ma opresc...
E vremea sa te intorci din acolo.
E vremea sa alergam iar, sa inverzim pe campii...
Unde esti?
Doar tu stii...
.
7 comentarii:
nu, nu lumea cealalta. cel mai departe, in alta parte a lumii asteia... adica tot intr-un fel de aici si acum, asa, mai de dupa gard, sau munte.
mor de ciuda. in viata viitoare ma fac barbat. nu cumva sa faci la fel :)
Da, lumea celalalta, adica aia de vis... stii tu. La mine e doar din asta, cealalalta. Intr-un fel, aia de dupa gard, de dupa munte... ( poate dupa deal, ca asa-mi place mai mult:)) )
Nu muri... :)))
Las', ca nu stim. Cred ca am tot fost barbat multe vieti la rand, asa ca o sa fiu tot femeie, si mai multe de-acuma... poate intr-una o sa invat sa gatesc si sa folosesc cutite numa' la asta...
Gatit fara sabii... Ori sabia o fi doar pana sau... penel??
Cine stie?
yo nu. acum, nu stiu
Nu stiu de ce tot vad dealuri...
Si mi se canta gaelica.
Poate trec iara in lumea aia si cine stie peste ce (cine) dau.
Oricum, sunt foarte linistita. De cand cu Veronika, nu se mai pun omenii dupa ziduri doar pentru ca se plimba printre lumi...
Ori inverzesc pe dealuri :)))
si eu ma fac barbat data viitoare! ;)
Orry, :))))))))))))))))))
Este mult verde în scrierea ta, iar asta mă încântă de nu-ţi vine a crede. Vedele este culoarea mea preferată, iar tu ai presărat pe fiecare cuvând smaraldul culorii ce simbolizeză sperantă, frăgezimea vieţii şi a clipelor ce se scurg mult prea repede.
Beau şi un ceai dacă mi se permite, intind coarda şi mă aşez în hamac.
Las pupicii geaninoşi peste normă.
Draga mea Geanina, fata verde, ma bucur ca ai trecut pe aici si ai sorbit un ceai, in hamac...
Eu am fost un pic prin nori, dar ma intorc si uite, mai torn un pic de ceai. Cu mar si scortisoara...
Pupici magici si tie, draga mea!
Unde esti? vis atat de real... atat de aproape de sufletul tau drag... o mica oprire, privit inapoi... si apare mai frumos ca oricand, mai trainic si mai bland!
Imbratisari... mi-a placut alergarea ta atat de colorata si "vie'.
Trimiteți un comentariu