Luna plina a acestei nopti imi urca iar in cer un vis:
Candva, s-ajung la Font Màgica.
Acolo unde poti lasa curcubeul sa te inunde...
Reasez aici o poveste inspirata de un Calator:
Impreuna cu cantecul de-atunci, ce s-a intors in amintire...
"Imi amintesc de cateva randuri, scrise mai demult, unui calator, ca vis de raspuns la visul sau... Le astern aici, gandindu-ma ca o sa vad candva La Font Màgica. Si voi fi acolo, in apele ei.
In ape, regasirea...
“În ”Font Màgica” noi suntem- incognito,
Deşi în jur, stau cu sutele - gură-cască
În amintirile tale, iubito,
Ochii-mi vor rămâne sub mască!”
(Tristan)
Gustand inca placerea surprizei si a jocului puterii, strangeai usor degetele ei lungi, simtind pulsul coborat in miezul palmei... te urmase atat de repede, si ochii plini de mirare cautau acum sa patrunda parca prin masca...
I-ai dat drumul usor, si i-ai coborat mana intre stropi. Atingerea a facut ca intreaga ei fiinta sa tresara.... Si-a plecat capul, si a sorbit din argintul viu al apei, apoi, cu buzele ude, si-a ridicat fata spre tine, zambind ciudat... Privirea ochilor se retrasese undeva, adanc inauntru, si un zambet plin de mister inflorea trandafiriul buzelor... Cu mana uda, ti-a atins usor obrazul, chiar langa masca... si-a plimbat incet degetele de-a lugul marginii satinate, si atingerea a fost de gheata si foc, in acelasi timp... Cand a ajuns la buze, ai tresarit, caci din varful degetelor parca ar fi curs spre tot trupul tau fiori, tot foc si gheata...
Ametit, nu stiai ce se intampla...
"Din jocul celui de intinde cursa, te regasesti vanat, dar nu invins..."
Ai lunecat mainile pe spatele ei, tragand-o si lipind-o de tine, cu totul... Un murmur sau un geamat slab te-a facut sa-i dai capul pe spate, sa o poti privi... Din nou privirea aceea, ca din adanc, si zambetul ciudat, misterios... Cu inima batand la portile pieptului tau, ea s-a ridicat usor, abia perceptibil, si cu buze fierbinti ti-a atins buzele, chiar pe marginea de satin a mastii... Apoi s-a mai inaltat un pic, si iara a fulgerat cu o atingere usoara pleoapa dreapta, apoi stanga... Un foc s-a aprins in miezul tau, si ai simtit cum palmele ti se aprind, apoi caldura urca spre umeri si se desface-n piept, dureros... Aproape te-ai clatinat pe picioare, atat de repede si de puternic a fost socul. Ai vrut sa-i tragi mana in jos, dar ea deja era cu palma deschisa pe pieptul tau, strecurata hoteste prin deschizatura camasii. Palma deschisa pulsa fierbinte pe mijlocul pieptului, si foc curgea prin ea, inauntrul tau, imprastiindu-se cu fiece bataie a inimii prin toate fibrele, intorcandu-se infiorat pe toata pielea...
Dorinta de mai-nainte se topise in focul acesta viu, se facuse flacara, mistuind intregul trup.
Petale dulci si parfumate, buzele ei au inceput sa urmareasca marginile mastii, cu mici atingeri fierbinti si prelungi... Au ajuns peste buzele tale si ti-au sorbit dulceata, usor, apoi mai apasat... Ai preluat jocul, facand din clipa ceas prelung, pecetluind recunoasterea, regasirea.
Mana ei a alunecat iar, furis, si ti-a cuprins umarul... apoi celalalta, celalalt umar... si deodata si-a desfacut buzele si a inceput, usor, un cantec... Cu placuta surpindere, l-ai recunoscut... Dansasesi pe muzica lui de atatea ori... Atat de drag, insotitor al atator clipe de dragoste... Trupurile va erau inca infasurate unul in jurul altuia... Ai simit talpa ei uda atingandu-te, imbiindu-te, si coapsele i s-au unduit, impingandu-te usor spre o parte... Pe murmurul ei, ati inceput sa dansati, sub argintul curgator al Mágicei... Din cand in cand va loveati usor de marginile de marmora, si parca aceasta, vie si calda, va impingea inapoi in mijloc, intre sirurile perlate de apa vie... Cantecul ei, cantec de sirena, era ametitor, si dansul din ce in ce mai invartejit... Cateva clipe, a parut ca plutiti undeva, suspendati, deasupra micii insule, ca totul se invarte in jur, si trupurile voastre s-au topit unul in altul.... Privindu-va in ochi, va roteati si pluteati usor, un singur respir, un singur falfait al inimii... Si va iubeati...
Cantecul ei s-a ridicat apoi intr-un sir de armonii din ce in ce mai ample, pana cand a vibrat intr-un strigat si chiar atunci ea ti-a atins din nou pieptul, in dreptul inimii.
De data asta, buzele ei au fost cele care au pecetluit darul iubirii. Trandafiri de foc...
Focul a urcat dinspre inima spre gat, unde ea te-a sarutat iar, apoi spre buze - iar sarut- si a tasnit – lumina orbitoare- prin ochi, pe care i-ai inchis, invins de straluciri...
Culori de curcubeu, lumini si raze de aur cald se revarsau din cer, sub ploaia argintie a fantanii... Cateva clipe, muzicile cerurilor s-au auzit, si imbatat, respirai aerul plin de parfum ciudat, cu o usoara aroma de iasomie si portocal...
Ai deschis ochii si ai privit in albastrul ochilor ei... Doua lacuri, din care picurau usor lacrimi...
- Nu mi-ai cerut sa-mi scot masca, ai zis intr-un tarziu.
Ea a zambit, si ti-a mangaiat din nou obrazul, pe sub conturul matasos al mastii.
- Asa este. Dar eu mi-am scos-o...
Mirat, ai privit-o, asa cum statea zambind sub picurii Mágicei, si deodata ai inteles: Era Ea, insasi Zeita, cu care te iubisesi de atatea ori, pe cand tu, maestrul, plasmuisesi fantana..."
.