marți, 28 septembrie 2010

...

.
In varfurile degetelor, usor, usssssooooooor...

Picatura sarata a lacrimei, izvorand din dulce infiorare.

Mi-e cald si bine in nou-nascuta noapte. Imi tes firul dulce al binelui, il pipai si il impletesc, respir de respir de respir...
Gust cu nesat, regasind un miez atat de drag! Mi-e draga-de-tot regasirea asta. Ascult muzica unei alte renasteri, facuta candva cu atata dulceata si dragoste. Mi-o regasesc, alerg spre ea pe campia inflorita a dorurilor mele. Ma minunez de regasire. Regasirea acelui bine gingas, bland, abia atins, ca un obraz de nou-nascut...

Mirare - mira, priveste - in fata minunii... inauntrul minunii...

Invartesc lumea sub degetele picioarelor, rotindu-ma usor de tot pe Om Mani Padme Hum...
.

Si, primita de la Ajnanina, asta:



Ca pastrare a magiei in care am pasit vineri seara prin poarta deschisa de Deva Premal, Miten si Manose... Femeia, Barbatul si Zeul cantand din flaut de bambus.
.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Cafea siiiii...

.
Uneori, in alt fel, liniste.

Si cafea in alt fel...

Picura apele astea dulci si eu sorb...

Doar atat. Cafea. Siiii...


.

joi, 23 septembrie 2010

Uragan si alte nebunii

.
La inceputul saptamanii am primit o stire. "Din cauza apropiatului si asteptatului impact al puternicului uragan Igor, toate bancile din Bermude vor fi inchise in ziua de 20 septembrie 2010."
Aha. Deci undeva, in lume, niste oameni asteapta sa fie loviti de uragan. Ei stiu clar ca vine. Pentru ca o banca nu se inchide asa, cu una cu doua. Sunt implicatii multe, o retea de legaturi si increngaturi... Darmite sa se inchida toate bancile intr-o regiune sau o tara. Deci e clar, "uraganul Igor vine si tre' sa inchidem tot ce putem"...
Ma gandeam cum asteapta oamenii aia - vreo 67.000 - sa vina uraganul, sa faca ce face si sa treaca. Dupa cum suna tot felul de instructiuni, ar fi sa stea culcusiti si adapostiti, sa suporte ce o sa fie si apoi sa isi reia viata. Cum vor putea...

La mine a fost altfel. Nu stiam ca o sa fie uragan. Ma gandeam eu la o furtuna, ceva, dar... Nici macar nu am avut semnale si intructiuni. Cand m-am dus si eu frumusel, ca omul, sa mai iau o lectie de zbor, sa mai umblu putin prin stafunduri ca sa ies si sa urc, nu stiam ce vine. Stiam doar ca o sa cobor.
Vorba unui Batran din Anzi (la fel ca unui tanar din "zona chineza a vietii mele"): cu cat cobori mai mult, cu atat urci mai mult...
Eiii, si apai am avut parte de coborare. Umblatul prin strafunduri, pe acolo pe unde nu mai stiu si nu am mai vrut sa stiu, e trebusoara de maaaare adancime. Si nu e ceva neaparat cu intuneric, fantome, brrr...uhhaha-uri, bloody and horror movies.
Noooo... Fix ca in zisa de mai inainte, in miezul intunecimii, acolo unde n-ai vrea sa te duci nici cu gandul, gasesti comori. Locul cel-mai-fricii devine locul de unde desfaci un miez de putere. Partea din tine care fugise departe de lumea dezlantuita sau partea alungata de tine, fiindca ai crezut ceva ce ai zis tu sau ti-au zis altii despre tine, partea aceea o gasesti umbland prin launtru-ti si o primesti spre intregirea ta. O primesti cu dragoste. Cu muuuulta dragoste. Si clipa aia de dragoste dintru inceput, din regasire, este de nepretuit... Esti tu si tu, daruiesti si primesti dragoste din tine si pentru tine.

Si pe urma te iubesti. Incepi sa te vezi altfel. Incepi in sfarsit sa te vezi si sa te privesti cu intelegere. Si poti ierta si te poti ierta. Pentru ca asa, iubind, intelegi...
Imi spunea cineva odata ca face tot ce poate, dar nu poate ierta. Oricat de mult ar vrea, e doar din gura, nu din inima. Nu stiam nici eu prea bine cum sa... Dar acum parca pricep.
Una din des-faceri e intelegerea. Pricepi de ce si cand vezi - nuuuu... nu e treaba de minte, nu e niciun tipar, nu e tehnica, nu e "deci" - cand vezi in sensul ca simti, stii de ce dar nu poti spune, e de acolo, din "fara-cuvinte", cand pur si simplu STII si stii de ce era sa fie asa, ca sa fie asa cum e acum, adica exact asa cum trebuie sa fie, ti se face limpede tot si intelegi. Si se dezleaga multe si se face curat. Intelegerea din iubire goleste, scoate ceea ce tinuse fiinta ta agatata si n-o lasa sa mearga si si mai si, n-o lasa sa zboare... E ca si in scrierea lui Jules Verne, cand se taie sforile nacelei si balonul se inalta in vazduh, eliberat de ultimul lest.
Ei, cam asa imi e mie. Numai ca e intr-un fel ciudat. Nu sunt doar sus, plutind frumusel pe aripile vantului. Am intrat in uragan. Nu a venit el peste mine, ca Igor, nu l-am asteptat culcusita undeva, cu usile si ferestrele bine intepenite. M-am dus in el, fara sa stiu in ce ma bag... Cand dai drumul la lest, chiar si la nacela, cand lasi si dezlegi ceea ce te impieica, pe de o parte, si cand iti recapeti parti din tine - care iti vin ca noi, ca nu le mai stia de... nici nu conteaza de cand- , esti luat la varteje si aruncat de colo-colo. Nu e usor sa inveti iar cum sa mergi, cum sa pasesti. Plus ca mai vii si cu alte alea. Mai vii si cu o stare de bine de aia de nu incapi in piele. Mai vii si cu niste forta (oh, yeah, Luke a tras o fuga pana in Dagobah System si s-a intors cu reteta de mancare buna, frunza de radacina, de la la Yoda) si forta este cu tineeee... Ce sa faci cu ea? Cum o tii? Laserul face zzzuuum-zzzzzuuum si risti sa-ti dai peste picioare.

Eeehhh... Una peste alta, uragan. Asta e. Mai tare ca frutuna de anul trecut. Nici nu stiu daca vreau sa treaca asa repede. Incepe sa-mi placa felul in care dau cu fundul de pamant intr-un fel nou. Doare la fel de tare ca inainte, dar de data asta ma distrez.
Miscatul asta de colo-colo, rasucitul perspectivei si vazutul jocului... Oah, distractieeee! Cand te trage furtuna de gat in sus, sa vezi mai bine ce se petrece - see the big picture, ai???- , in timp ce tipi apuci sa vezi tabloul, esti gata sa prinzi shkema (zic "shkema" de douaj'de ori pe minut), si pe cand pici in "realitate" iti dai seama ca inteleapta concluzie, marea revelatie de o clipa ti-a si fugit, odata cu aerul ce-ti vajaie pe langa urechi, in "curentul" caderii...

Cam asta e, dragi frati si surori. Daca va apucati mai serios sau mai in gluma de recuperarea sufletului, sa stiti macar ceva. Foarte posibil, foarte, uraganul... E bine sa stiti. Oricum, n-o sa va foloseasca la nimic, ca asta e shkema, sa fiti luati prin surprindere si mai ales prin sus-prindere.
Cat poa' sa tina? iar nu stiu... Unul din ghizii mei dragi de acum zicea ca pentru a integra doar o singura experienta, cu urmarile ei cu tot, i-au trebuit vreo sase luni...

Asa caaa... hoaahhh... ziceam cevaaaaa???
.

duminică, 19 septembrie 2010

Nu ma lasa aripile...

...

Nu-mi incap inapoi, inca. Aripile ma tin... Ma tin in magie.
Sunt si aici si aici...
Vertigo. Ameteala spiralei e mare, lumea se misca incet pe langa rotirea cercului vietii...

De trei zile ma invart pe cer, roata-roata-roata...
Incerc sa ma intorc in mica stea ce ma aflu, si aripile nu ma lasa... Sunt prea mari, prea intinse...

Acum o saptamana am fost sa zbor iara. Pana sus de tot si pana in josul josului. Impreuna cu fratii mei si surorile mele, tovarasii mei de drum...
Cand paseam noi acolo, pe muche, tinadu-ne de maini, inainte de a ne da drumul in necunoscut, ni s-a spus:
- Indrazniti. Imbratisarea necunoscutului va asteapta. Pasiti in gol, se va imple indata.
Si apoi...  O sa fie o vreme mai lunga pana veti reveni in cuprinsul zilei... Pana veti invata iar pasii.

E al doilea cerc al spiralei ce ma trece prin necunoscut. Data trecuta, acum un an, a fost ce-a fost... Acum drumul e si mai adanc si si mai inalt...

Insir vorbe aici dar nu stiu sa spun. N-are rost. Nu prea mult, dar ma tot intreaba unii si altii :"Cand te intorci?"
Nu stiu. Nu mai stiu. Si nu mai sunt cine-am plecat... Am plecat, oare? M-am intors...?

Acolo, in munti, agatati in suflarea aceea de aur - rasucita spirala a vietii umbland intre cer si pamant - ne-am pornit iar, uniti, in cautarea sufletului pierdut... Ramas undeva, in adancuri, asteptand sa gasim calea catre noi insine. Sa ne re-facem.
Si am gasit. Oooooo, am gasit. Drumul prin umbre, acolo unde credeam ca-i doar valea plangerii, a dezelgat noduri si a sfaramat lanturi.
Lumea fiecaruia e plina de taine si umblam incetisor, fiecare prin inima altuia. Usor, usuuurel, cu dragoste si cu atentie. Recuperarea sufletului cuiva nu-i doar taina si magie, e daruire de dragoste. Si e mirare si minunare. La fiecare pas recunosti in harta cuiva cate un loc al tau. Scena de viata a unuia cuprinde in ea si pe tine, martor si in acelasi timp fiinta care a trait aceeasi drama.
Si chiar e doar drama, caci afli pe fiecare pas cum e totul un joc. Te ridici, purtat de aripi uriase (ti se dau - nu stii cand, dar te trezesti dus in sus, suuuus de tot) si vezi in ansamblu tot desenul, tot jocul... Vezi jocul vietii tale si pe al celorlalti. In fiece fibra a trupului simti transformarea, chiar trece prin tine si simti si traiesti si-ntelegi pe clipa cum vine jocul asta, cum se face... Ti se limpezesc ochii, si asta, vederea, vine din inima. Acolo, adanc, se face minunea si acum stii. Nu cunosti, stii cu toate ale tale, traite. Nu citite. Nu sunate si cantate frumos, cand doar ti se parea ca intelegi. Jocul vietii tale,  joc al lui si al ei si al lor... Acum stii cu tot trupul, prin care curg fiorii intelegrii aceleia facute pe clipa, cum este aia cu toti suntem unul.

Si jocul continua. Te intorci purtandu-te pe tine pe brate, in brate. Pe tine cel nou, cel intreg... Cu tine vin daruri de vraja, daruri de putere. Iti vii iar acasa, in casa inimii tale, in casa fapturii tale, cu darurile pe care le credeai pierdute ori nu-ale-tale: frumusete, curaj, putere, bucurie, gustul vietii, intelegere, vederea, harul de a asculta si a intelege fapturile lumii, legatura de sange cu tot ce e - fie ca are sange sau nu... Toate iti vin inapoi in simtire. Si vezi si simti si te minunezi, si te ridici sus, suuuuus, dincolo de stele, si mai sus, acolo, in miezul Marelui Soare. Firul acela de lumina care te tine viu in toate vietile tale, asta si aia si care or fi fost si-or mai fi, tine in el ca pe una Cerul si Pamantul...
Si tu urci si cobori, gustand cu fiecare respir nesfarsitul... te desprinzi si de fir, plutesti mai departe, in necuprins... Unde nu se vede, unde nu stii... Doar nesfarsita Iubire respira prin tine, si te inspira si te expira, si nu mai stii...
Si se face iar clipa si timp, si vii nou inapoi, in lumea asta, invatand iara pasii.
Usor, usurel, copile. Copil nou ce-mi sunt... Inima vietii se simte mai tare, Mama Pamant isi bate mai tare caldura si viata in fiece puls...

Merg printre oameni si simt cum ii mangai. Ma uit la fiecare si il ating usor, cu respirul. Ma inmoi in asta, in respiratia asta calda si vie, si suflu si ma legan incet, usor rotit, usor spiralat. Si inca mai sunt in magie. Acolo, in miezul linistii mele. De aici, din miez, ma rotesc si ating... Luuumeee nooouaaaa...

Si toate astea se trag de atunci si de acolo. A inceput acolo, in Valea Sacra a Incasilor, acum aproape doi ani. Acolo, cu batul de putere in mana, rosteam raspunsul la a doua intrebare. Prima fusese "Ce vrei?" Raspunsul meu fusese: "Vreau sa vad". Venit iute pe buze, de acolo, din inima. Nu stiam ce e aia, dar zisesesm ce venise.
Peste cateva zile, a doua intrebare: "Ce simti acum? De ce ai nevoie?" Suna ca doua, dar era o singura intrebare. Atunci, acolo, am zis: "Stiu ca vine ceva. O schimbare uriasa. Ma tem. Stiu ca am nevoie de curaj ca sa pasesc in ea. Asta e. Curaj." Credeam pe atunci ca acesta, curajul, e cumva "fara frica". Acum stiu altfel. Curajul e sa mergi inainte cu frica cu tot. Sa o simti si sa o faci sa mearga cu tine, mai departe. Iar umbra fricii e locul din care, cand treci mai departe, iti aduni puterea.

Acum, peste aproape doi ani, m-am vazut iar in Vale. M-am intors sa ma privesc si mi-am lipit firul vietii de momentul acela. Acum am curajul. Schimbarea s-a facut de la Sine. Asa cum presimtisem si nu chiar. A venit tare, asa cum simtisem, dar nu a distrus tot. Doar ceea ce nu-mi mai era de folos. A taiat si a cusut, a aprins focul si a ars, daramand ziduri, taind legaturi si lanturi, lasand loc pentru aripi si invartind roata vietii.
Si schimbarea continua. Nu stiu cat timp si nici nu conteaza. E doar flux...

Povestea asta noua suna ciudat, stiu. Am adunat-o cu greu in vorbe.
Puteam sa n-o pun, dar mi-a sunat undeva, intr-un loc dinauntru, un glas de copil care zice: spune-mi...
Pentru el, sa-i fie mai usor sa inteleaga, mai asez o poveste in locul meu de magie...
.

marți, 7 septembrie 2010

Concert Deva Premal si Miten

.

In sfarsit, ei vor fi aici...

Muzica ei, acum opt ani, ma intampina intr-o poarta deschisa. Paseam atunci un prag, fara sa stiu... Am cantat-o doi ani, sa n-o uit, nestiind cine cantase acolo, in alta tara...
Peste doi ani am gasit-o pe net. Deva. Deva Premal si Miten...

Si acum... "ei sunt aici".
Pe 1 octombrie vom canta cu totii muzica de suflet.

Va invit sa va umpleti de dragoste:



Detalii despre toate aici

.


.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

All I ask of you

.
No more talk of darkness,
Forget these wide-eyed fears
I'm here, nothing can harm you
My words will warm and calm you
Let me be your freedom,
Let daylight dry your tears.
I'm here with you, beside you,
To hold you and to guide you...


Say you love me every waking moment,
Turn my head with talk of summertime
Say you need me with you now and always
Promise me that all you say is true
That's all I ask of you

Let me be your shelter
Let me be your light
You're safe, no one will find you
Your fears are far behind you

All I want is freedom,
A world with no more night
and you, always beside me, to hold me and to hide me

Then say you'll share with me
One love, one lifetime
Let me lead you from your solitude
Say you need me with you here, beside you
Anywhere you go, let me go too

 that's all I ask of you

Say you'll share with me one love, one lifetime
Say the word and I will follow you

Share each day with me,
Each night, each morning
Say you love me...

Anywhere you go let me go too
Love me - that's all I ask of you...

.

Raspund la comentarii "in direct", pentru ca vreau sa ramana aici, "la vedere"

Pentru Petra, Frumoasa asta care a inteles simtind, fara a cunoaste limba engleza:
(Pentru ca pana la urma, este o singura limba, nu-i asa? Limbajul lumii, limbajul inimii...)


Nu mai vorbi despre intuneric,
Uita fricile ce-ti fac ochii mari,
Sunt aici, nimic nu te poate rani,
Cuvintele mele te linistesc si te incalzesc,
Lasa-ma sa-ti fiu libertate
Lasa ziua sa-ti usuce lacrimile
Sunt aici, langa tine, sa te tin in brate si sa te calauzesc

Spune-mi ca ma iubesti in fiece clipa de trezire,
Ameteste-ma vorbindu-mi despre vara,
Spune-mi ca ai nevoie de mine acum si intotdeauna
Promite-mi ca tot ce spui e adevarat
Asta e tot ce iti cer.

Lasa-ma sa-ti fiu adapost,
Lasa-ma sa-ti fiu lumina,
Esti in siguranta, nimeni nu te va gasi
Fricile tale sunt departe in urma ta.

Tot ce vreau e libertate
O lume fara de noapte
Si pe tine meru alaturi, sa ma tii in brate si sa ma ascunzi

Spun-mi ca vei imparti cu mine
O iubire, o viata intreaga
Lasa-ma sa te calauzesc afara din siguratate
Spune-mi ca ai nevoie sa-ti fiu aici alaturi
Si lasa-ma sa merg si eu oriunde mergi

Asta e tot ce iti cer.



 Pentru Giulia, Frumoasa ca traieste si iubeste la malul marii, acolo unde Inima se simte mult mai tare:


Stiu cantecul frumos al Barbrei Streisand. Cu el invat si eu sa cant aceasta minune.
Dar am pus aici aceasta bucata cantata de Rafael Rosell - e o secventa din Midnight Phantom, serial filipinez care a imprumutat cantecul de acolo de unde straluceste el cel mai bine: "Fantoma de la Opera":
Uite secventa in care Rafael canta "in direct" asa de cald si dulce:




Pentru Simona, Frumoasa care traieste la margine padurii, acolo unde buna-dimineata e adusa de caprioare si cai liberi fara sei:


Daaa... focurile toamnei se aprind. Peste o saptamana voi dansa iar cu focul, in munti... Cine stie cum voi mai veni? Ori cine voi mai veni? Ori...


Dar o sa vin si voi trece iar si pe la curcubeele tale...
.


... si Ajnanina, Frumoasa Povestilor vii,  spunea:
"doar atat. totul.
cine are curajul sa ceara totul, merita sa primeasca la modul absolut."

.
Da. Mai ales ca, la modul absolut si foarte concret, foarte palpabil, totul este deja dat noua: Iubirea. Nu avem decat s-o respiram si sa ne lasam cu totul in ea...
that's all... that's All...
.