duminică, 9 mai 2010

Spiritul dansului. Zorba

.
Reiau postarea asta de anul trecut pentru ca aseara am revazut ZORBA.


Zorba ramane in sangele meu si va fi si cand voi fi nisip...

Dace? Dance?  DANCE!!!! Dance, my friend! 
Traieste. Misca. Arata-te in lume. Fii inima. Asta esti, doar, nu-i asa? Inima! Si ce-i Inima in lume? DANS! Si ce-i viata? Asta... Dans!


Dance, my friend!
 
...
Cheful cel mai tare este ala in care "ma rup in figuri" si dansez. Dansul cel mai tare, cel mai puternic, cel mai cel, este acela in care lumea, viata, toate sunt subiect de sarbatoare si de ras. Si nu e un dans de femeie cu plete despletite, desi si asta imi e drag, ca dans arab, ci si mai mult imi place dansul lui Zorba.

Desi il danseaza barbatii, caci e o infruntare barbateasca a lumii, lumea asta care te sparge in bucati si si rade de tine, mie asta imi place.

Cu tot soarele in el, aruncand balansul in stanga si in dreapta, mimand caderea, saltul, aplecarea si inaltarea, inainte-inapoia, sirtaki-ul lui Mikis Theodorakis...
Devenit celebru in filmul lui Michael Cacoyannis, Anthony Queen m-a fermecat de copil si a reusit sa imi transmita acea bucurie nebuna a vietii, cand tot ce ai dispare, si nu ramai decat cu ea... Cu viata. Atunci abia ii intelegi frumusetea, golita de artificial, curata si "pe fata", ca pietrele albite de ape si de soare din Creta. Ca vartejul nebun pe care ti-l faci singur si tot tu singur il opresti...

Asa mi-a fost de clar, de ma si mir cum de am priceput, de copil, asta. A fost ceva ca si cum intr-o vraja, cineva mi-ar fi zis: "Priveste! Asta e!"
Si m-a tras din apa, cand ma scufundam, mereu, "Zorba the Greek"... Dansul solar. Dansul "zburat", cum ii spuneam eu, candva...

Dansul poate de aici imi vine. Mai intai, ca forta care misca sangele in vine, cand crezi ca nu mai ai putere. Ca puls, ca leganare slaba, care se hraneste apoi din launtru, ca focul care creste si iar creste...

Apoi a venit ca bucurie, ca celebrare, ca joc de-a jocul vetii.

Apoi ca ras eliberator, care triumfa si rastoarna orice situatie asezand-o pe partea ei constructiva. Acel "mergi mai departe" din "If", a lui Kipling...

Acel "eu sunt aici"- si marchez buricul pamantului prin faptul ca de aici incepe lumea mea. Si nu ma opresc in a-i vedea capatul...

Uneori vin aproape cei cu care imi petrec viata. Prinsi de brate, impreuna, dansand pe o muche, pe o margine rotunda, pe roata vetii. Apoi iar ne desprindem, pe urma iar ne apropiem...
Acesta este dansul.
Putere, solaritate, ras, miscare, dragoste de viata...
Acel "ma bucur fiindca sunt viu"!

Zorba, dansatorul, maestrul meu dintotdeauna...

Daca as fi putut, l-as fi luat in brate pe Kazantzakis. El l-a facut pe Zorba, din lutul dansatorilor... Si el, ca si Anthony, sunt in lumea umbrelor care ne inspira. Umbre care dau lumina...

Multumesc insa lui Yanni, tanarul grec casatorit cu o romanca din Maramures, proprietarul hotelului "Rex" din Kalambaka...
Impreuna cu doi prieteni, ne-a aratat acum multi ani frumusetea, forta, tristetea si bucuria, schimbarea, lupta si impacarea, prin dasul lor nemaivazut.
Si apoi pe noi, romanii inca ametiti de spectacolul fantastic, ne-a invatat un pic sirtaki. Un pic, fiindca asta-i mare maiestrie. Doar cat sa dam pe gat o picatura din frumusetea rosului viu al acestui dans...

Multumesc,Yanni, Nikos, Anthony, Michael si Mikis!
Efharisto parapoli!


16 comentarii:

Unknown spunea...

dansul..cea mai buna exprimare a sentimentelor ;)

Anonim spunea...

:)

Anonim spunea...

:) ANONIM prin lume ,dar el dansul...E..:)recunoasterea

Virtualkid spunea...

Inca din copilarie am fost fascinat de faptul ca acest dans vine dupa un dezastru. Mi-a trebuit foarte mult timp sa inteleg ca viata este mai importanta decat orice si ca trebuie sa ai curajul sa incerci! Sa nu astepti!

simf spunea...

- Hai să-ţi ghicesc, hai să-ţi ghicesc!...
Miruna ia ceaşca de cafea şi încearcă să rotească zaţul gros şi aproape uscat. Pune din ulcica de lut puţină apă, amestecă, scutură zaţul bine, mai bagă un pic şi degetul şi gata-i ceaşca de ghicit.
E duminică după-amiază, vreme tihnită cu timp dilatat. Ceaşca e din inox şi din ea şi-a băut cafeaua Răzvan.
„Văd aici un drumul lung…”
Miruna îmi ghiceşte mie.

Leo spunea...

Mi-e atat de dor de o petrecere cu dans... dans... DANS !!!

Mikka spunea...

Draga Kid4ever, daca am exprima dansul din noi, ce frumosi am fi cu totii ;)
Sentimentele nici nu pot cuprinde, de multe ori, frumosul din noi...

Mikka spunea...

Da, Anonim draga, e re-cunoasterea. Eu, tu, tot... dans...

Mikka spunea...

Draga Virtualkid, e o bucurie ca ai inteles... Intr-adevar, viata e cea mai de pret si merita traita celebrand. Celebrand purul, simplul si nepretuitul fapt de a fi vii. Si da, e nevoie de curaj sa alegi sa incerci. Mai departe, mai departeeee!

Mikka spunea...

Heeee! sa va traiasca ghicitoarea!
Draga Simona, si eu vad un drum lung... V-am ghicit amandurora, da' drumul il fac eu. Miruna... stie ea ce stie.
Las' ca vin eu la voi si va ghicesc si fara ceasca :))).

Mikka spunea...

Off, Leuta draga, cred ca ti-e dor... Cand vii pe-aici poate spargem niste farfurii, ceva...

Mikka spunea...

Draga Anonim cu filme online,
Multumesc de invitatie. Consum cu mare drag file online, asa ca voi vizita site-ul cu placere.
Despre schimb insa... ce sa-ti spun? Nu fac schimburi; blogul acesta e doar o jucarie frumoasa, nu prea are vizitatori si nici pretentii de blog...
Dar eu vin la filme cu mare drag!

giulia spunea...

Ti l-am furat pe Zorba... n-am avut timp sa-ti multumesc ca mi-ai adus aminte de el.

Mikka spunea...

Ooooo! Draga Giulia, ce bucurie ca te-ai regasit in el, in spiritul dansului. Zorba... un OM, un simbol.
Nu degeaba Osho zice de viata traita ca Zorba-Buddha. Celebrare, bucurie, dans!
Da, sa ne bucuram! Dance, my friend!
Baila, baila queridaaa!

simf spunea...

Mikka, am cumparat lapte batut! Si-n el se poate ghici, nu?

Mikka spunea...

Haaaaa! Absolut! Si-n lapte batut! :)))))))))