marți, 18 octombrie 2011

Pe astia nu-i ploua

.

Pe oamenii astia nu-i ploua. Ei sunt ploaia. Ei au aici, in palmele lor, vantul de ploaie si vantul de desert. Scutura uneori usor din degete si se presara pamant peste pamant...

I-am intalnit o data pe un munte. Un munte inalt, avea peste 3.000 de metri deasupra marii. Niste copii de-ai lor mi-au dat mana sa cobor. Imi tremurau picioarele, acolo, pe iarba alunecoasa si uda, cand coboram de pe varful unde cerusem sa vad. Era noapte si coboram pe sub stele, iar eu, desi cerusem, nu vedeam inca. Asa ca  imi foloseam inca lumina telefonului mobil... Si tremuram pipaind pamantul pe care copii aia il stiau nu ca-n palma ci ca-n inima.

Si veneam usor, coborand, dupa ce trecusem prin inima stancii. De fapt stanca era despicata si trecuseram prin scobitura ei cu smerenie si cu veneratie, dupa ce ne inchinaseram in fata Dumnezeului cel nenumit, desi Il stim sub mii de nume... Si multumiseram ca suntem in viata asta acum, ca putem trece prin burta Mamei, sa ne nastem inca o data, curati si luminati, asa cum am fost zamisliti dintai.

In noaptea aia, acolo, pe munte, am primit vederea. Pe care o cerusem, desi nu stiam ce e.

Si m-am simtit iubita. Iubita-de-tot. Iubita de Tot...

Am coborat incet, tremurand, si copiii ma tineau de maini si zambeau si-mi vorbeau dulce. Ca si cum ar fi fost ei mame si eu copil... Si asa si era, caci abia ma nascusem.

Oamenii aia rad si poarta soarele in ochi, in inima si in palme. Si nu se tem de vant. Ei sunt vantul si ploaia si apa-care-rade. Si focul pe care il sufla in palme, sa aprinda iarba uscata. Din gurile lor ies cantece si pasari...

Si pe ei nu-i ploua. Ei ploua, cand simt ca se cere udata fata Mamei Pamant. Sau se cere ostoita cate o durere...
.

2 comentarii:

ajnanina spunea...

o ploaie tot ii ploua si pe ei... sau poate ca i-a plouat la inceput si acum dau si ei mai departe...

http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2010/11/ploua-ti-iubirea-peste-oamenii-pe-care.html

ca de aici m-a plouat si pe mine, de am luat-o de nebuna pe urmele voastre :))))

Mikka spunea...

:))))) daca esti aici, pana la urma o sa ploi si tu pe careva...
La inceput o fi fost, desigur, si o prima ploaie pentru ei, aia de inceput. Cand s-a coborat cerul pe pamant si s-au facut multe atunci, printre care si omul...
O ploaie buna de asta de-a lor mai vreau si eu si dorul o sa ma tot traga, pana... or vin ei p-aici, ori mergem noi p-acolo...
Pana atunci, deh, mai gustam ploaie. Poa' sa fie si de aia cu vin fiert... :)))