Chestionarul meu fara cuvinte. Si alien...

.
Azi am primit un chestionar despre viata.

Ma intrebau despre ce imi place si ce nu, ce as vrea, ce as face daca... ce as face daca as putea orice.

Ma uitam si imi dadeam seama ca sunt acum in acelasi punct unde eram cu aproape trei ani in urma. Nu ca as fi stat in acelasi loc, ci ca dupa un cerc-doua cercuri-trei cercuri- sunt in acelasi loc.
Aici.
Fara cuvinte.
Din ce in ce mai mult, fara cuvinte.
Mi se umple insa gura si imi iese din gat cate un Saaaaaa, cate un Mmmmmm, cate un Haaaaaa... Uneori Yay! urmat de un chiuit. Sau de rasete.

Mi-e mai mult cantec si nu merge in cuvinte. E cantec turnat, vine si se toarna spre-afara si n-am ce-i face.

Norocul face ca-n ultima vreme sa lucru eu la margine de oras, si sa merg pe jos langa un camp, asa ca dimineata si seara dau drumul mai mult la cantec, sa iasa.
E ca si o pasare, nu poate sta in colivie. Sau sta, dar moare, si ce folos?

N-am stiut ce sa scriu in chestionar. Fiindca nu mai erau cuvinte. As fi cantat, dar nu se putea completa cu note muzicale, si pe urma chiar daca s-ar fi putut, cineva, acolo, in partea cealalta, ar fi trebuit sa priceapa si sa cante, dar...
Cantecul asta care iese din gura mea e cumva si al meu, si mi-e ca s-ar fi pierdut din el in aceasta trecere in scriere de note si apoi redare... Da. Mereu m-am intrebat daca eu aud Simfonia a 9-a asa cum o auzea Beethoven. Asa cum auzea el acolo, in inima lui...

N-am prea gasit ce raspunde intrebarilor. Ce imi place mai mult in viata? Viata. Ce imi doresc sa obtin? Pai, nu... sa obtin, nu. Sa tin, da. Niste timp in palme. Sa-i dau forma pe care o vreau yo acum.
Nu merge cu raspunsul la chestionare. As minti. Posibil sa o fac si la recensamant, ca tot niste chestionare sunt si-acolo.
E clar. Sunt din ce in ce mai alien.
Cine ar incadra cantaretii pe strada la liber-profesionisti? ca la "liber" intra, dar la profesionisti...
.