Ce gust mi-ar lasa "zborul de noapte " punandu-l pe limba ? Cum e sa vrei sa-l gusti si sa nu-l mai uiti ? ma intreb ce gust are ..la propriu .Exista raspuns ? ...
Da, Geanina draga, se simte... Si cand deschiderea e asa de mare ca intra toate lumile, luand pe toti deopotriva in zbor, nu mai sunt granite... O lume, una, deschisa tuturor... Pupici magici, draga mea!
Zborul lin, Ajnanina draga, lin, doar cu o clintire de varf de aripa, ca si Jonathan. Sau nici atat... Degetele sabie te trag ele singure, nu-i nevoie sa misti nimic. Firul te trage singur inspre tinta... Respirul...ochii... atat.
Da, draga Marius, elibereaza si limpezeste. Uneori nu lasa uitarii, ci dimpotriva, ridica in lumina darul. Caci in fiecare traire, orice gust ar fi avut ea, e un miez. Zborul ne lasa sa-l vedem, cand ne lasam lunecarii... Dar asta cere lasare, deschidere, curs...
Asa e, draga Orry, nu zborul ci iesirea din el doare, iesirea aia brusca. Stii, uneori nici nu ne dam seama de ce ne doare inima. Nu ne dam seama ca eram in zbor si dintr-o data ne-am aruncat pe noi insine, mai bine zis aripile, inlantuindu-ne si dandu-ne cu capul de asfalt. Culmea e ca da, capul face asta...
Da, draga Petra, exista raspuns. In plina zi, sambata, vom face si zborul. Si chiar de va fi zi, vom gusta zborul, caci unde ne vom duce va fi dincolo de soare, luna, stele... Fara zi, fara noapte. Doar zbor... Posibil sa vrei sa-l gusti nu doar cu limba, cu gura deschisa... Te poti pierde de tot in el... N-avea grija, mereu ne aduce el insusi iar in trup...
14 comentarii:
zborul imi face aripile sabie
mă las pe spate și deschid rezerva de
vise.
mai stai
rasuflarea ta imi da aer
Se simte eliberarea atunci când întindem aripile și ne luăn yborul către o lumea a noastră, numai a noastră.
Pupici geaninoși peste normă!
dupa o perioada cu aripile stranse, dor un pic si aripile cand le deschizi. dar e o durere vie, tonica.
zbor lin, oricat de iute vrei :))
Zborul lin către cuibul de vise eliberează durerea şi o duce în uitare...
zborul nu doare!!! Adevarat!! Doar atunci cand ne pierdem perechea de aripi si inaintam vertiginos inspre asfalt, direct in freza! :))
Ce gust mi-ar lasa "zborul de noapte " punandu-l pe limba ? Cum e sa vrei sa-l gusti si sa nu-l mai uiti ? ma intreb ce gust are ..la propriu .Exista raspuns ? ...
Draga Angela,
Ma bucur ca esti in zborul asta. Si in deschidere.
Rezerva de vise... de abia acum incepe curgerea!
Respira in Bucurie, draga mea!
Da, Geanina draga, se simte... Si cand deschiderea e asa de mare ca intra toate lumile, luand pe toti deopotriva in zbor, nu mai sunt granite... O lume, una, deschisa tuturor...
Pupici magici, draga mea!
Zborul lin, Ajnanina draga, lin, doar cu o clintire de varf de aripa, ca si Jonathan. Sau nici atat...
Degetele sabie te trag ele singure, nu-i nevoie sa misti nimic. Firul te trage singur inspre tinta...
Respirul...ochii... atat.
Da, draga Marius, elibereaza si limpezeste. Uneori nu lasa uitarii, ci dimpotriva, ridica in lumina darul. Caci in fiecare traire, orice gust ar fi avut ea, e un miez. Zborul ne lasa sa-l vedem, cand ne lasam lunecarii...
Dar asta cere lasare, deschidere, curs...
Asa e, draga Orry, nu zborul ci iesirea din el doare, iesirea aia brusca. Stii, uneori nici nu ne dam seama de ce ne doare inima. Nu ne dam seama ca eram in zbor si dintr-o data ne-am aruncat pe noi insine, mai bine zis aripile, inlantuindu-ne si dandu-ne cu capul de asfalt. Culmea e ca da, capul face asta...
Da, draga Petra, exista raspuns.
In plina zi, sambata, vom face si zborul. Si chiar de va fi zi, vom gusta zborul, caci unde ne vom duce va fi dincolo de soare, luna, stele... Fara zi, fara noapte. Doar zbor...
Posibil sa vrei sa-l gusti nu doar cu limba, cu gura deschisa... Te poti pierde de tot in el... N-avea grija, mereu ne aduce el insusi iar in trup...
Oa, ai scris un sentiment !
Eii, nu stiam ca pot!
Da' vezi, nu numai ca da, dar si tu... l-ai prins! :))
Trimiteți un comentariu