Sunt minunata

Update, cu comentariul Simonei

Si pentru ca azi ploua:

" Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii"...


Ana Blandiana, Descantec de ploaie, http://poetiromani.blogspot.com/2007/08/ana-blandiana-descntec-de-ploaie.html


Multumesc de Frumusete, draga Simona!

Poate acum doi ani mi-as fi dat peste mana... Ma interesa inca destul ce zic altii.
Da acu'... Nu conteaza decat pentru mine, asa ca fac fix asa si anume zic:

Sunt minunata. Adica lovita de minune.
Pentru ca in primul pas, de alaltaieri, cararea s-a facut exact ca in poveste. Adica a aparut sub picior. Si pe urma a venit ieri conturul urmatorului pas, cu piatra de sub el cu tot.
Si chiar am zarit un pic din desenul mai mare. Maaamaaaa, ce e acolo!

Imi zice cineva - oh, ce dreptate ai avut, drag prieten indepartat! - ca oricum ar fi, sunt putini cei care vor sa vada asta. Frumusetea. Din lume, din viata, din ei.
Frumusetea "nu vinde". Nu e o stire interesanta, o chestie de impact, asa, cu ce s-a mai facut cu una cu alta, ce nu s-a facut, oare de ce nu/da,  si cine pe cine a mai ingretosat. Ba "la din contra", e concurenta chestiilor interensate si i se da la cap, sa stea acolo, in banca ei, acolo, in "iluzoriu" si "prostii de copil".
Pentru ca e o prostie, nu-i asa, sa te poti scoate din rahat cu propriile puteri. Si sa-ti mai si placa toata munca, ba chiar sa-i razi rahatului in nas si sa ajungi chiar sa-i demonstrezi si lui cat de mult ti-a folosit incercarea, pe principiul "ce nu te doboara te face mai puternic".
Ha, moare rahatul de ciuda ca pana la urma ti-a fost de folos! Sau, mai rau, incepe sa cunoasca si el cum sta treaba si nu mai vrea sa fie rahat. Puaaah! Rau de tooot!
Alt prieten indepartat, si iubit, si Frumos - plecat un pic in cer, sa vada mai bine Jocul - stia ca daca le arati oamenilor cum sa vada, cum sa iasa din Matrix, devii incomod si chiar periculos. El asa  ajuns acolo, sus... Dupa ce a fost clasat ca "periculos" si "actionat" ca atare.
Eiiii, nicio grija, n-am ajuns inca la faza aia... Suntem in siguranta.
Deocamdata primii pasi sunt inca neobservati. E cel mai bine asa. Ca daca "iesi in fata" cu o serie de oameni care se pot simti bine in pielea lor, in aproape orice imprejurare, fara sa fie tinuti in fraiele fricii, care nu se ingretoseaza asa repede si nu dau inapoi cand nu le iese ceva, care stiu sa-si schimbe la minut starea, relaxandu-se cand le crapa capul si "activandu-se" cand sunt cam fara vlaga sau chef, ei, cand iesi in fata cu de-astia, nu e chiar frumos din partea ta...
Pentru ca "tara te vrea prost". Bagat cu capul in apa, sa auzi dezlanat si sa vezi incetosat. Sa crezi ca zeama zemii iepurelui este de fapt singura mancare existenta. Singura hrana de care ai nevoie. Si ca trebuie s-o cersesti, nu sa-ti iei ce crezi ca ti-e de folos. Si ca esti aici doar ca sa mai produci ceva. Sub eticheta "bun (numai) de munca".

Aveai dreptate, draga prietene, nu se cere Frumsetea de catre oricine, e mai cautata vanzarea. Mai ales in perioada de criza.
Dar mie tocmai asta imi convine. Se merge usor, frumusel, fara sa lasi urme pe zapada.
Pasesti si incepi sa cunosti, pas cu pas... Pana incepi sa capeti indemanare si sa schimbi la dorinta si la voie felul in care vezi.
Da, aici stii ca vin iar cu "cand schimbi felul in care privesti lucrurile, lucrurile pe care le
privesti se schimba." Ce sa fac, daca-mi place...

Pasul urmator... intram deja in poveste. Cu trecerea prin propria umbra si dobandirea/facerea instrumentelor de putere.
Bineinteles ca ne vom strecura inca neobservati. Cel putin o vreme...