...
Mai sunt cateva zile...
Pentru pasit, pentru ziua de sambata, ne-ar fi de folos (nu trebuie, ca nimic nu trebuie):
Un ochean de cel din povesti. Sa priviti in noaptea de dinainte cerul, pana la marginile lui, dincolo, dedesubtul si peste marginea marginilor. Posibil sa gasiti ceva praf de stele ramas de la ultimul echinoctiu. Atunci cand ziua si noaptea s-au dat in balansoar, sa se aseze bine una si alta, sa iasa asa, "cat mai egale".
Norocoasele si norocosii privitori s-ar putea sa inceapa sa vada. Asa de bine, incat si fiul de imparat fermecat, prefacut in floare si ascuns chiar in cosita fetei cea cu ocheanul cautatoare, sa poata sa fie vazut. Ca vederea se face cu ochii inchisi, de buna seama...
O perie zdravana, din cea de tesalat calul fermecat. O sa fie de folos la descalcit si pieptanat vise. Si poate mai inainte vom peria si covorul pe care vom dansa. Sa iasa iarba din si prin el.
Ce sa fac, eu imi doresc sa facem candva pasitul in iarba muntilor, acum insa exersam un pic. Pana creste iarba si ni se face pasul voinic...
O dezbracare, doua, si chiar trei. Nu va speriati, nu facem striptis (sic!) ci doar ne lasam la intrare tot felul de curele, armuri, arme, masti, fire si fiare. Alea de le purtam sa ne facem a fi cine stie cine. Nu te vei lasa sa intri decat pe tine, asa curat, cum intaia zi Lumina te-a turnat...
... Hmmmm... lemne de foc nu ne trebuie - of, adica nu-i de folos sa aducem. O sa avem destule de pus pe foc. Toate amarurile si prostiile care ne fac sa cred ca n-avem noroc. Si la urma si ceasurile de la mana si de la picior. Tot ce striga si tipa la tine sa-i dai zor.
Aaa, si sa nu uit: picioarele. Alea sa le luati. Nu, nu la spinare, ci asa cum sunt ele sa le lasati. Or sa aiba de lucru toata ziua, ca vom dansa cat ne tin ele, dragutele. Sa le lasati seara un pic in apa de flori. Sa ramana in urma voastra gradina-nflorita, acolo unde veti fi facut cercurile si patratele si spiralele si punctele si eu stiu ce mai semne maruntele...
... ma mai gandesc ce ne-ar mai fi de folos si va spun.
Pana atunci... niste muzica pentru drum...
.
8 comentarii:
Sa aduceti o bucatica si celor care nu pot ajunge... :D
Leuta draga, pai o sa ii luam si pe ei in dans.
In muzica oricum suntem toti...
Iar la nebunii de-astea, de visat, umplut luna si facut "jmecherii" noaptea, ce sa mai zic, care mai de care mai lunatic... :))
Asta-i semn de sanatate, zic eu de fiecare data cand e vorba de nebunie. E o nebunie frumoasa si resurse de umplut luna sunt destule. Numai ea sa tina, sper ca e destul de incapatoare. :)
O zi frumoasa iti doresc !
Leuta dragaaa!
Asa-i, semn de mare sanatate! Altfel, cu sa te tii (in)bine in lumea asta? E frumoasa, nebunia asta.
Stii, ea m-a invatat sa nu fiu cumsecade. Niciodata. Nu vreau sa fiu om cum-se-cade. Pot sa cad, dar nu ca si mod de viata...
Luna.. da, draga de ea tine toate nebuniile noastre. Si din cand in cand ni la mai da si pe ale altora, la chimb. Asa aflam ce viseaza si traiesc unii si altii. Telepatie ii zice. Ori inutitie. Ori cine stie mai ce.
O zi de primavara autentica si tie, cu mult soare, peste tot!
asa deci, de facut bagajele...
mai am un pic de praf de stele. si praf din luna, de la ultima furtuna. de dizolvat intr-o lacrima si de tinut sub pleoape. in loc de ochean...
peria de vise? sa vedem... nu stiu daca am perie, dar am cateva maturi. poate tund una, ca tot zboara pe alaturi...
de dezbracat, ok, exersam, exersam... fire si fiare... cate un fir, un fier si-o fiara... strangem fier vechi si rugina de pe la incheieturi, cred ca merge, poate chiar mai bine decat cu lasatul telefoanelor mobile si laptopurilor in cosurile de gunoi de la McDonalds...
mai departe, arde, arde...
picioarele cred ca le mai am... genunchii ii simt oricum... :)
ii mai antrenez un pic joi si poate si vineri :))
de cap poate ca n-avem nevoie, dar la nevoie il las la garderoba. nu mi-e teama, pana acum de cate ori mi l-am pierdut, a venit inapoi. cu cucuie dobanda :)si cate o fisura pe unde a patruns cate o intelegere :))
Nu pot sa scriu ce simt pentru ca nu am rabdare . Ma bucur de tot ce citesc de la voi, imi intind bratele in laterale , meridiane paralele si cuprind firul de iarba ,luna si praful de stele ( m-a facut sa stranut de adevarat jur ) si ma joc intrand in spiritul frumuuusetii ce sunteti .
Am luat si eu niste praf, sa mi-l presar pe placinta de bostan. E voie Mikka?
Cu mare drag...
Tocmai mai imparteam acum din el, pe niste mailuri, cu zanele care au venit sa-l luam din stele. E pur si simplu magie, draga Paul. Si nu-s chiar asa neobisnuita cu ea, dar asta de ieri chiar m-a coplesit.
O sa vin sa-ti scriu, despre ce ai pus ieri la tine, povestea Frumoasei calatoare.
Numa' un pic, sa m-adun si eu din cele inaltimi...
Fie-ti placinta asta cea mai buna din cele de pana acum, si doar prima din bunatatile care o vor si intrece!
Trimiteți un comentariu