marți, 2 martie 2010

Mate de Coca (4). Soarele si Apa.

Reiau seria cu Mate de Coca...
Soarele, peste tot si in ochi. In sfarsit. Vederea.
Fix la solstitiu, in 2008.
Si fix pe Machu Picchu...




Intiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Soareeeeeeeeeeeeeeeee!

Soare peste tot. In cer, in pamant, in ierburi, in pomi, in pasari...

O mana spre pamant si una spre cer. Asta a fost azi dupa-amiaza, in Intiwatana.
Mana spre pamant, captand forta Mamei, viata daruita atat de iubitor de Pachamama, Mama Pamant, Mama Universala.
Mana spre cer, captand puterea, forta din Soare.
Din palme, totul curge si se reuneste in inima. Locul unde e casa sufletului.
Luminata din crestet pana in talpi, sunt usoara si rarefiata. Plutesc pe treptele de piatra, coborand spre “salida”, spre iesire. Ametiti, ne cam pierdem unii de altii, dar ne regasim pe drum. Inca nu-mi revin din jocul de lumini, si nici nu vreau. In stanga, din nou, zidirile triunghiulare. Acolo e o stanca la care as vrea sa ajung...

Am ajuns. Piatra mea... rotunda, lunecoasa, slefuita, calda. Calda si buna. Si vie. Ma uit la ea si plang. Mangai incet, sa nu tremure, sa nu tremur... Parca ma regasesc pe mine, ramasa acolo, in piatra aia, sunt chiar piatra aia-asta, intr-un timp nestiut. Raman agatata intre felii de lume. Nu conteaza de care. Stau, ma fixez in asta cat pot. Ma agat, ma lipesc in pamant, ancora mie insami, in tara mea, in casa mea. De-acum n-o sa-mi fie deloc greu sa pasesc intre lumi. Sunt stanca in muntele asta. Langa vulturii mei...

Iesim dintre zidurile de piatra. Autobuzul ne duce inapoi. Pe drum aflam ca ne intoarcem maine, inainte de rasarit. Ploaia insa e sigura... Poate va fi soare, gandesc eu. Mallku isi doreste ploaie, care curata tot si da stralucire. Si el mai stie ce...

Ma gandesc la apa, la Dumnezeu cu chip de femeie, cum este in cartea lui Coelho - La raul Piedra... . Cred ca inteleg pe Mallku. Puterea Mamei manifestata in apa, in acest fluid vital care ne hraneste pe toti, este onorata aici peste tot. Se simte si se vede, nu doar in constructiile maiestrite ale incasilor, in caderile de apa unde se faceau ritualurile, ci si in magia pamantului udat de ape. Mama Pamant, Mama Zeita. Mama.

“Simbolul ei este apa, ceata din jurul tau. Zeita foloseste apa ca sa se manifeste.

Unul dintre chipurile lui Dumnezeu e chipul unei femei.


Ea este prezenta in primul capitol al Bibliei - cand duhul lui Dumnezeu pluteste deasupra apelor si El le asaza sub stele si deasupra lor. E nunta mistica a Terrei cu Cerul. Ea e prezenta si in ultimul capitol al Bibliei , cand

Duhul si mireasa zic: Vino.
Si cel care aude sa zica: Vino.
Si cel insetat sa vina
si cel care voieste sa ia in dar apa vietii.

- De ce simbolul chipului feminin al lui Dumnezeu este apa?
- Nu stiu. Fapt este ca ea isi alege in genere mijlocul acesta pentru a se maifesta. Poate fiindca este izvorul vietii. Suntem zamisliti in apa, vreme de noua luni ramanem in ea. Apa e simbolul Puterii femeii, puterea la care niciun barbat-oricat ar fi el de iluminat sau desavarsit- nu poate ravni.“
( Paulo Coelho - "La raul Piedra am sezut si-am plans")

Inteleg si primesc orice, oricum ar fi, soare sau ploaie. E unul din chipurile lui Dumnezeu. Al Iubirii...
.

16 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Ma gandesc la apa, la Dumnezeu cu chip de femeie, cum este in cartea lui Coelho - La raul Piedra... . Cred ca inteleg pe Mallku. Puterea Mamei manifestata in apa, in acest fluid vital care ne hraneste pe toti, este onorata aici peste tot. Se simte si se vede, nu doar in constructiile maiestrite ale incasilor, in caderile de apa unde se faceau ritualurile, ci si in magia pamantului udat de ape. Mama Pamant, Mama Zeita. Mama"...

Frumos pasaj. Un Dumnezeu cu chip de femeie - iată o idee extrem de interesantă. O zi bună, Mikka

Mikka spunea...

Da, asta mi-a placut si mie, draga Chris, si ca idee, dar mai ales cum se simte asta... fara cuvinte....
O zi buna si tie, o noate cu vise de minune!

gaboru spunea...

M-am ancorat bine in chingi. Si ma gandesc cum sa-i traduc lui Wilson faptul ca Dumnezeu poate avea si chip de femeie...

Mikka spunea...

Ok, stai bine, draga Paul...
Eiii... am incredere in talentul tau innascut :) Plus ca n-o fi asa de greu. Daca peruanul se poate numi Wilson, ce n-ar fi si...

simf spunea...

M-ai dus acolo, Mikka. Mi-ai luminat ziua. Multumesc.

Mikka spunea...

Hmmm... Simona draga, tu te-ai dus acolo, pentru ca poti sa vezi... Stii, tu ai facut mai mult. Te-ai mutat la casaaaa! Visul meu - altul! O sa-ti merg pe urme...
Eu iti multumesc!

Leo spunea...

Am incercat sa citesc si ieri. Era prea multa galagie in jur. Azi e liniste. Si lectura a curs precum apa... :)
E mare lucru sa claci pe un pamant pe care nu ai calcat niciodata - cel putin nu in aceasta viata - si sa exclami : sunt acasa ! Si (re)intalnirea cu stanca a fost emotionanta ! Se pare ca acolo e chiar "acasa" ta.
Iti doresc sa te poti intoarce, chiar sa poti ramane.

Mikka spunea...

Multumesc, draga Leuta, vorba ta buna pusa bine acolo unde trebuie, poate da rod...
Da, m-a tras ata acolo din copilarie. Fiecare cu stolul lui, nu? La mine, un vultur...
Si inca n-am dat de el. Tre' sa ma mai duc, cel putin o data.
De tot? Nu stiu... Desi, cand eram acolo stiam clar ca da, vreau de tot!

Orry spunea...

Am ajuns si acolo! Adevarat -cu ajutorul tau inegalabil, dar am ajuns! Uraaaa!

simf spunea...

Mikka, iti spun un... secret: revista Arges nr. 2 e ilustrata cu... imagini din Peru. Si contine "Momente andine". Parca nimic nu-i intamplator, nu?

Mikka spunea...

Uraaa! Draga Orianda, ce bine! Si o sa mai ajungi. Si mai avem...

Mikka spunea...

Oaaaa! Simona draga, chiar ca e frumos de tot!
Da. Nimic nu e intamplator. M-ai facut curioasa, am gasit revista pe net (cred ca aia e). Nr. 1. Astept si nr. 2, sa vad "cu ochii mei" :)). Si am mai gasit niste frumuseti pe acolo, prin revista... Offf, imi creste inima si mai si cand vad asa frumuseti de oameni! Va multumesc!

simf spunea...

Mikka, am comentariile moderate si nu apar direct pe blog. Trimite-mi adresa fizica a ta sa-ti pot expedia revista (azi-maine intra la tipografie).

Mikka spunea...

Oaaa! Suuuper! Pai, abia astept!
Poti sa-mi dai o adresa de mail, sa-ti scriu?
Multumesc mult de tot!

simf spunea...

Acum Momentele andine si pe net! Fara excese, va rugam, savurati cu chibzuiala, nu dureaza vesnic: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2622&Itemid=104

Mikka spunea...

Aha! Avem si pe net! Yoopieee!
Fara excese, ai?
Hmmm... nu vad cum... :))))))))))