Foc pe zapada

...

foto

Foc pe zapada.
Se intalnesc apa si focul. Iara, intalnire de dragoste, dincolo de minte...

Azi-noapte am facut foc pe zapada. Asa se cade in sarbatoare, sa luminam si locuri, si inimi, si oameni. Lasand soarele sa vada ca aici, pe pamant, chiar daca fata noptii a umbrit intr-o parte Albastra, noi tinem lumina in inima...

Cantand langa foc, trei oameni... un copac, o banca de lemn, un caine.
Noapte cu stea agatata aproape de Luna... Luna-ntr-un colt, agatata si ea, zambet pe-o parte al unei uriase pisici de Cheshire...
Focul se-nalta mai greu, sufla un pic in zapada, aburind locul si suflarile noastre.
Cainele da tarcoale, mirat de-ncercarea asta, noua poate pentru el, pentru micul parc. Pomul priveste si tace. N-are frunze sa mai fosneasca dar ramurelele se misca in vant. Rade poate de noi, poate isi aminteste de alti copii ori de alti copilarosi.
Dintr-un bloc ies colindatori, facandu-si drum prin zapada si continuandu-si cantarea. Suna asa de clar in noapte... Cald, limpede, curat.
Si noi cantam, cu alte cuvinte, dar tot cantare, tot cu drag.
Cantam focului, sa creasca. Soarelui, sa se coboare in inimile si in vietile noastre, luminand mintea si sufletul, dand claritate vederii si pregatindu-ne pasii pentru drum.
Vanturilor, sa deschida potecile si sa ne alature unii altora si nestiutelor calauze.
Pornim altfel de-acum...
Veseli, lasam trecutul trecutului, lasam poverile si ne luam darurile.
In lumea asta, omul e daruitor si primitor, niciodata cersetor. Mainile sunt facute sa primeasca cu drag, sa dea cu drag, sa mangaie, sa imbratiseze. Cele care cer, se cer intoarse, ridicate spre buze si sarutate, spre intelegere si imputernicire. Spre alinare si apoi indreptare spre inima. Acolo se afla pentru fiecare izvor nesecat de Iubire...
In flacari vedem toate astea. Ne bucuram de stralucirea culorilor jucause, apoi ne facem fiecare partea de dans cu focul:
O data, lasand in flacari tot ce ne tine departe de cum vrem sa fim. Tot ce inlantuie, trage, leaga, opreste, apasa, strange, impietreste, seaca, darama... Tot ce nu ne mai trebuie pe cale. Iata-le toate, in foc. Arza-le... Arde-le, focule! Ia-le si fa-le lumina! Asa!
A doua, privim in foc si primim din izvorul din Inima pe cum vrem sa fim. Ne vedem in ca-si-cum, asa cum ne este cel mai potrivit sufletului nostru, cu daruri de oameni, locuri, lucrari... In stralucire. Imi culeg imagini de vis implint si ma incarc cu putere.
Drumul, drumul... Iata-l! Oaaaaaaaa! Ce stralucire! Altadata mi-era prea mult. Ziceam "Nu-i pentru mine. E prea frumos." Acum stiu ca nu-i asa. Nici pe departe nu pot sti prea multul...
Aducem darul nostru si-l asezam in foc. Asa, sa fie imprastiat in lume odata cu fumul, cu lumina...

Focul s-a hranit cu tot, a transformat ce era de transformat, si-a luat tot ce i-a fost de folos... In dansul flacarilor tot mai mici, focul se lasa sa se culce in zapada, adormind in rosii palpairi, tot mai mici, tot mai mici... Ramane linistea, lasata curat si cald peste noi. Ne-am oprit cantecul si am lasat loc stingerii, sa se aseze toate in pace.
Gustam un timp pacea asta, in albastra noapte, in alba zapada. Cenusa ramane in cercul zapezii. Vanturile au pornit in cele patru zari, lasand in liniste locul, cu un pom, o banca de lemn si un caine...

Daca veti gasi loc si timp si dorinta, in pragul trecerii dintre ani, la a doua luna plina din luna decembrie, fix in 31, puteti face trecerea la fel. In foc sa lasati ce va tine din mers, in foc s-asezati visele si din foc sa va luati puterea pentru a le implini.
La luna albastra, cum i se mai zice, se face o trecere intre ani plina de magie.
Si apoi, veti vedea...
.