...
M-a inundat iar oceanul tau, Iubite...
S-au rupt corzile care ma tineau, papusa agatata in ceruri...
Am cazut in lanul de grau. Am cazut in mare. Am lunecat inapoi spre izvorul raului, intrand in miez de munte...
Mi-am pierdut marginile... Sunt o adiere si ma las respirata de Tine...
De ce mai e necesara forma, cand curgerea e atat de frumoasa?
.
6 comentarii:
Multumesc Celui care s-a lasat vazut prin cuvintele tale .Multumesc . ....In adierea lina a farfuriei zburatoare,acum farfurie plina de grau pus la incoltit ,astept sa trec din forma in forma,ca tu sa ma vezi si sa ma gusti imbratisandu-te , IUBIREA
si curgere, si picurare, de forma e nevoie cand il aduci pe El inapoi in lume, sa-l arati si ochilor nostri.
asa, numai intre voi, nu e nevoie... :)))
Draga Steluta (m-am prins din prima ce Steluta esti :))) ) bucura-te de trecerea din forma in forma. Ne amintim un pic de cum era pe-acasa...
Sa-ti rodeasca graul, inmiit!
Ajnanina draga, eh, tu stii... Placerea e a jocului, asta cu formele.
Noi intre noi, toti intru...
asa e, asa e, pentru placere mi-as dori si eu o (alta) forma :)
sau 13. sau 24 :)))
... sau 108 :))
Ajnanina draga, e deja vremea formelor pline de bunatati... Si ciocolata poate lua multe forrrmeee!
Trimiteți un comentariu