Copiii Soarelui

.
Fratilor mei solari, din toate lumile


Aici este Soarele. Aici, in rasuflare... Iese din mine, asa cum a intrat, manunchi de raze, luminat, luminator, izvor de lumina...

Acum un an intram in Inima. Nu stiam, de fapt, ca fusesem in Ea dintotdeauna. Acolo ne-a purtat Soarele.
In genunchi, astazi, in fata acestei maretii, a revarsarii luminii, nu mai am decat cantecul.
Cantec de dragoste pentru Soare.

Marite Soare, Soare Universal, Varsatorul luminii...
In inimi te primim mai stralucitor acum, in cele trei zile ce tin sarabatoarea ta, Solstitiul. Varful. 
Acum creste mai mult  in inimi lumina ta, venita de sus, unita cu lumina Mamei Pamant, venita de jos.
Ca in colindele noastre: cerul si pamantul, cerul si pamantul... Impletite in aceasta faptura numita om.

Atingerea luminii tale, acum un an...
In plina ceata, cu ochii inchisi, saisprezece romani primeam botezul Soarelui pe Machu Picchu.
In spatele ochilor era atata lumina c-am fost convinsi ca disparuse ceata. Mai minunat a fost asa, caci te-am vazut cu ochii aia, ai vederii, nu cu ochii trupului.
Iubitule, stralucitorule, deschizator al vederii, iti multumim!

Cu inimile pline de lumina ta, revarsata in atatea forme ale vietii, cantam azi pentru tine colind in muntii nostri.
Dincolo de locuri si de intoarsa fata a pamantului spre zi ori spre noapte, esti viu si ne dai mai mult decat putem vedea, mult mai mult.
In lumina ta deslusim, cat putem, chipul Iubitului. Al lui Dumnezeu. Picurand raza ta din iubirea Lui nemarginita...
Oriunde am fi, de-acum te purtam in inima. Fiindca acolo, adanc, roteste lumina pe care ne-ai dat-o in casa ta, acum un an.
Galaxie invartindu-se, adancind tot mai mult, spre ochiul launtric... Spre Inima.


.