joi, 5 noiembrie 2009

Pe Luna.Impliniri de vise

...

foto


Si iata... Mi-e totul nou, aici.
Las in urma corabia si fiintele stralucitoare, pornind de una singura pe Luna.
Imi rad de mine, inauntru: tot imi spuneu destui "lunatica". Ei, acum chiar sunt...
Si tot mi-am facut atatea drumuri asa, de una singura. Inca unul. In care stiu cum e sa asculti, sa simti, sa fii asa, atent, cu toate simturile.
In misterul Lunii asa se cere sa fii. In Ascultare.
Ascult, in timp ce merg, vantul lunar. E o noua limba, asta, un alt vant... Invat despre Luna ascultandu-l. Si imi spune multe. Ascult si aflu... Tot de pamanteni?!
Da, tot de ei... Vantul de asta spune.
E incarcata Luna de ce visam noi, de acolo, de pe Planeta Albastra. E plina de gandurile noastre, care bantuie pe fata ei purtate de vant... Ascult si imi e mai simplu, asa, mai linistit, sa aflu. Tot despre noi...
Oh, de-ar putea oamenii sa fie asa, doar un ceas, desprinsi de moara zilnica, ascultand, ascultandu-se pe ei insisi... Si-ar limpezi multe si ar taia atatea noduri... Ar fi mult mai usori. Mai limpezi. Poate mai fericiti...

Privesc in jur si ma incant pe peisajul asta luminos. Imi amintesc de povestea despre muntii din Luna, in care fiintele ce traiau aici, ajunse pe pamant, au ars de dorul muntilor luminosi si au tesut cu fire de lumina fata Muntilor Dolomiti... Inteleg acum acele fapturi. Lumina asta, ce se zice ca nu-i a Lunii, e chiar a ei, de fapt. A stralucitoarelor fire tesute chiar de locuitorii Lunii. Ii vad, ca fiinte luminoase, usoare, stravezii. Desigur, pentru a le vedea, trebuie sa stii SA VEZI... Antrenamentul privirii in curcubeu isi da roadele acum. Pot vedea fapturile Lunii...
Si vad sclipind ici-colo, pe campii intinse, luminile colorate din cupele cu visele noastre, ale pamantenilor. Ma-ntreb ce-o fi cu ele. Caci nu stiu inca ce se face cu visele noastre, care umplu Luna.
Ma apropii de un palc de vise. Sunt adunate ca florile-n buchet, luminand, palpaind viu acolo, in cupe de smarald, rubin, safir si ametist... in multe pietre pretioase. Pe ele curge de undeva, din inaltul albastru-nchis, ploaie de lumina argintie. Si lumina asta le acopera, ca un vesmant cald, lucitor, ca pe bobul de grau in neaua pamanteana. Doar ca ele stau putin asa, sub caldul invelis, caci urmeaza a se implini... Cum oare? N-apuc sa ma intreb de tot si vad... Vad cum se face. O cupa rosie, frumoasa, de rubin, se-nalta usurel din stratul luminat si-ncepe a pluti asa, peste campie. Undeva, sub stratul argintiu, palpaie tare o lumina alb-albastrie... Pulseaza, precum un far in noptile pe marea pamantena... Cupa cea rosie grabeste, plutind pana deasupra fulgului alb-albastriu de lumina... Si ajunsa acolo, incepe a canta... Sunete de harpa. Raman sezand pe campul luminat, privind si ascultand, ca intr-o vraja... Cupa suna si se roteste, viu, ca si cum ar chema, ca si cum ar trage pe fir de cantec cristalin de harpa, ceva ce lumineaza acolo... Si iata... stratul de praf de-argint se scutura usor, se varsa de o parte si de alta a unei cupe albe, cu luciri de curcubeu... Vas de opal, piatra pretioasa a iubirii, a sperantei...
Cupa se-nalta, se roteste viu, ca o flacara alb-curcubie, ajungand langa cea rosie, sub ea. Capacul se desface si lumina dinauntru lasa la vedere globul de vis dinauntru... Desi sunt departe, pot vedea. Da, inauntru e un vis de dragoste. Asa se vede, cu multe nuante rosii si albastre. Cu multe imagini dulci, placute, tandre. Din cupa rosie se desface un vis la fel, putin mai colorat in verde. Semn ca cel sau cea care-l viseaza a strans speranta multe, multe-n vis... Visele nu spun ale cui sunt. Ele doar desfasoara acolo, inauntru, in globurile de cristal, imagini si culori si raze... Dar ele unele-pe-altele se stiu... Se potrivesc asa, prin chemare de lumina si prin cantec, si se aduc unul in altul... Asa si cu visele "mele", pe care le privesc acum. Fiecare se inalta din cupa lui, se toarna unul intr-altul, nascand un glob luminos, cu toate culorile intr-ansul. Se roteste un pic globul asta, parca sa-si aseze mai bine inauntru noua alcatuire. Si o data incepe a lumina si mai tare, pulsand, ca o floare de lumina cu multe ape si scantei... Mai sta putin asa, deasupra Lunii, invartindu-se pe loc din ce in ce mai tare, pana ce dintr-o data capata lumina si mai multa si... viteza! Da, ca si cum ar fi intr-un vartej, globul cel nou cu vise-mpreunate se ridica rotit si se indreapta iute, ca o stea, cate Pamant...
Mama-mama, ce vitezaaaa! Cred ca cei doi visatori ce au visat la fel isi vor primi in noaptea asta implinirea viselor, ca pe un fulger... Imi rad iar inauntru. Prevad deja o intamplare in care doi vor spune c-au fost loviti de fulgerul iubirii...

M-am lasat prinsa in vraja asta, a privirii jocului de vise si acum ma ridic, rascolind praf de argint pe fata Lunii.
Ma las din nou in cautare, caci am de gasit un vis, visul meu ratacit... In fata, undeva nu prea departe, se vede umbra adanca. Inuneric. Nici urma de praf de argint, lumini, culori. Ma-ndrept spre fata nevazuta a Lunii, in cautarea visului pierdut...
.

9 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Visele mele s-au împlinit, poate pentru unii cititori este greu de crezut că totul poate deveni real, dar eu sunt exemplul viu.

Îți mai amintești draga mea dragă ce mi-am dorit cel mai mult?????

Nici eu nu am crezut că totul se va împlini atât de repede ...

Te îmbrățișez cu toată dragostea și trimit pupici geaninoși în cantități industriale.

Mikka spunea...

Geanina scumpa, asa e! Visul tau implinit e exemplul viu al trairii in Frumusete. Stiu cand l-ai pus atunci, in Luna...
Si cei ce cred in vis si-l implinesc. Asa cum povesteam mai demult, tot aici.
Tu si Cristian, si bobocul vostru de trandafir. Frumoasa implinire, ce se va face si mai frumoasa.
Toti cei ce citim povestea voastra adevarata ne bucuram cu voi, cu fiecare pas!

ajnanina spunea...

frumoase vise...
unele sunt atat de stralucitore, ca nici nu le pot privi...
noroc ca-s rotunde, sa-mi alunece privirea...

daca, intamplator, in cautarile tale dai peste unul mai mic, mai decolorat si mai prafuit... pot sa-ti trimit niste confetti lucioase pentru el? indiferent al cui o fi...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, doar gandul tau cel bun si va lumina visul... Si confetti, daca vrei... Oricum, nu cred sa fie vreun vis prafuit pe Luna. Decat cu praf de aur sau argint...
Confetii insa cred c-ar prinde bine, sa sarbatorim implinirile de vise.
O sa iau si-n buzunar, sa-mi lumineze un pic drumul...

Lisandru Cristian spunea...

Cred că tărie că visele se pot împlini. Totul este să dorim neapărat acest lucru...

Ioan spunea...

uite cam asta trezeste in mine descrierea ta...


Raspuns la Endothyra si Rosu la puterea Rosu





Sunt curat ca nou nascut,
Murdar ca un adult
Gura imi e uscata
tanjind dupa o crema calda
de inghetata, cu cristale fine
facuta cu azot si visine,
rubine in dulceata
in loc de apa, Cuba Libre
cu lamaie verde ornata
neted cu zaharul maro
in loc de om
ma preling
in armasar expresie pura
de echilibru si frumos
si zbor
topindu-ma-n sarut
luminat de soare in amurg
caldut



-- 9 iulie 2005, intr-o pauza de invatat la project management, dupa ce am
citit poezii de-ale lui Victor, care imi pareau foarte precise, curgatoare
si dulci amarui

Mikka spunea...

Draga Chris,
Asa e... Cum invatase si baiatul care se numea Santiago: "daca doresti ceva din toata inima, tot Universul..." Tot Universul se aseaza in asa fel incat sa-ti fie visul implinit. Chiar daca "s-ar putea sa trebuiasca sa muncesti pentru asta" :)))
Sau nu. Doar sa tii visul carma si vointa panza... Sau nici atat. Sa intri in el si gata.
Dar ce-ti zic eu tie aici! Tu stii mai bine, drag visator cu vise implinite!

Mikka spunea...

Draga Om Bun Ioan,
Asa o frumusete! Multzam de darul asezat aici. Proaspat, usor, liber.
Si iar esti vrajitor... ieri vorbeam de Cuba Libre...
Superbe culori, minunat zborul.
Raman o vreme in jocul asta, si intru apoi in Umbra. O sa iau gustul si zborul in calatorie, si sarutul luminat de soare... Mi-o tine de lumina pe drum...

Ioan spunea...

Eu vrajitor? Posibil.
Mai curand esti tu atractiva, si atragi, inclusiv "sincronicitati"