Pasind pe Luna...

...

glitter-graphics.com

Si iata... se deschide lumina si mai mult... Voi fi ajuns deja in Luna. Astept aici, inca ascunsa langa vis, in cupa verde. Prin smaraldul fin pot vedea...
Oh, Doamne! Stiam ca nu-i vis, dar tot nu pot cuprinde... Fapturi superbe vin si iau din largile camari cupele cu vise.
Sunt de argint si aur, un soi de zei plutitori...
O mana diafana poarta cupa in care stau ascunsa. Parca si visul meu vecin se roteste mai tare, tremura in jocul sau de culori... Inima imi bate cu putere. Mi-e ca o sa sparg cupa. Mi-e ca o sa ma simta.
O, da! Capacul verde se ridica si iata, fiinta ce ma poarta, ma priveste. Asa cum am mai vazut. Cum i-am mai vazut: trup de statuie aurita, si totusi diafana, ochii albastri, cu miezul brodat pe margine cu raze violet. Asa erau cand i-am vazut candva, cu ochii deschisi, pe cand am stat noaptea aceea in curtea luminata bland a templului din Luxor... Cei din vechime, din Egipt, i-au vazut...Acuma, iata, unul din"ei" ma priveste...
De aia imi e drag albastrul-cer, da, si de aia... De ochii lor... Faptura asta ma cuprinde cu o palma aurita, ma ridica usor pana la ochii aia...
Mi se aduna rasuflarea toata intr-un punct. Nu e in varf de buze, nici in piept. Parca respir in ochii lui, ai Albastrului aurit...
Simt "inauntru" intrebarea "De ce-ai venit?" Nu "Cine esti?", caci deja stie. Stie si de ce am venit, sunt sigura de asta, dar trebuie sa spun, cinstit, inca o data.
"Sa-mi caut visul", zic, "tot inauntru", fara voce. "S-a ratacit, cred eu, pe undeva..."
"Paseste cu-ndrazneala si gaseste-l". Glasul acela tainic, auzit in mine, curge ca o miere, bland...
Ma lasa jos, pe fata Lunii. Si vad in jur.
Multime de fapturi din astea, invesmantate in abur de aur sau argint, cu ochi albastri-viorii...
Ma-ntorc spre "al meu" Albastru. Stie dinainte intrebarea. "Vrei sa vezi pe Omul din Luna. O sa-l vezi. Cauta intai de vis..."

Nu stiu cum, poate cand m-a pus jos, in praful de argint al Lunii, mi-am luat iar infatisarea mea, de om. Pasesc usor, plutit, pe fata Lunii. Albastrii ma privesc cu blandete si parca vad, adica simt de fapt, surasul cald din ochii lucitori... Imi amintesc de asta. Am mai fost aici candva!
Pasesc usor, ghidata doar de inima. Aici, acum, pe Luna inca-i noapte. Dar fata Lunii straluceste toata, caci praful argintiu ridica raze inalte si eu calc pe covor de lumina. Corabia luminoasa ramane acolo, undeva, in spate, si merg plutit pe Luna...

Imi caut visul ratacit pe-aici, pe undeva... Asa cum mi-a spus Albastrul, il voi gasi, pasind cu indrazneala...
.