Revin la postarea asta din februarie. Incepeam un drum in cerc... Nu stiam cum va fi...
Magic.Magic. MAGIC.
Acum ma apropii de incheierea lui si invat zborul, de la vulturi...
Si Renasterea.
The Magic of Rebirth/Wisdom of the Eagles.
... Si totusi,nu ma pot abtine sa nu trec aici textul autoarei acestui material - al acestei bijuterii - pe youtube:
"All is flux; nothing stays still."
The Legend of the Eagle may be a myth, but it is one that gives insight.
Many times in our own lives, we also have to face hard decisions that lead us to the need of a rebirth process.
To embrace challenges and changes is never an easy assignment.
Sometimes we have to learn how to detach ourselves of traditions, concepts, addictions and old costumes.
Even old memories can hold us from flying higher in our lives.
The tales regarding Eagles and Humans are very similar; both have tough choices to make during their lifetimes.
Those decisions will determine the height and the magnitude of their flight and existence.
The transition from one state to another is rarely effortless.
Sometimes, it is very painful.
But without this change, we would not grow and become who we are meant to be.
Freedom is a conquered state of mind.
Humanity Healing©2008
15 comentarii:
ne invartim intr-un cerc vicios, fiecare! Si ne reintoarcem la ce-am avut si ce-am trait candva la fiecare batatie a inimii!
Traim in prezent cu inima aproape de trecut si gandul undeva in viitorul apropiat!
Suntem oameni!
a trecut o zi de zbor desupra muntilor...
cu aer rece si limpede si curat...
vulturul nu si-a mai intins pana acum aripile atat de tare... noroc cu proviziile de nectar stranse de colibri pana acum...
zbor minunat si maine... :)
De joi ,in pantofii mei e o,alta fiinta ,traire .Nu stiu nimic aflu in momentul in care apare .O simt ca o mai mare deschidere ce vine spre mine si vad mai multe aspecte ,doar le vad nu mai pot sa le dau vreo noanta . Stiu ca tot ce vad e viu si nu ma mai grabesc . Imi place aici .va imbratisez
si a mai trecut o zi, aripile au crescut si s-au deschis... de deasupra, in zbor, umbra lr acopera tot varful muntelui...
si in zvacnirea fiecarei pene unse pe dinauntru cu nectarul strans de colibri pulseaza si agilitatea jaguarului... pentru momentele schimbarii de directie...
Totemul meu spiritual este Vulturul. In zodiacul indian am descoperit ca imi corespunde Uliul. Cu alte cuvinte imi sunt dragi vulturii;)ab
Cu toate astea, nu sunt de acord cu ultima propozitie. Libertatea nu se cucereste... Caci adevarata libertate este de o alta natura, care nu poate fi cucerita, supusa, instapanite si asa mai departe. In rest totul e ok. :)
Numai bine.
buna dimineata, Mare Vultur!
ai inghitit nectarul colibri-ului, goana pumei si pielea sarpelui... si cu fiecare rand de solzi aruncati, de amintiri recapitulate, constiinta creste...
pana la o uriasa explozie pe care oamnenii obisnuiti o pot avea doar in clipa dinaintea mortii...
si pe care cei care si-au asumat moartea in timpul vietii sunt liberi sa o traiasca la nesfarsit... bucurandu-se de viziunea larga asupra realitatii... larga ca un zbor in cerc deasupramintelui si focalizata pe fiecare fir de iarba din mijlocul potecii si fiecare piatra din prapastie...
un zbor minnat si azi, intru libertatea veche si cea noua!
si da...
bine ai revenit.
aripile largi intra cu greu pe sub piele, pleoapele acopera cu greu ochii...
nici nu ne putem imagina...
dar dincolo de ele esti tu.
bine te-ai intors acasa!
stiu, ai sa zici ca nu aici e acasa. cu toate astea, iti porti casa cu tine. si acasa e locul unde esti imbratisat :)
dragostea nu se impiedica de spatiu, sau de peretii cenusii ai unui birou... :)
Da, Orianda draga, suntem oameni...
Cercul poate fi unul vicios sau unul de putere. Depinde cum alegem sa mergem prin el. Ne reintoarcem, dar e fantastic atunci cand reintoarcerea e in spirala. In acelasi loc, dar de pe un alt nivel, mai sus... iar introars, iar mai sus... Asa oamenii invata sa zboare si ajung sa fie vulturi. Si devenind din ce in ce mai umani si mai omenosi.
Ajnanina, suflet sora...
Iar nu pot sa spun. De data asta, o sa fie al naibii de greu de spus. Intai, pentru ca zborul nu se poate descrie.
Te-am simtit aici, langa aripa din stanga, langa inima... Ai vazut bine. Am trecut iar prin sarpe, jaguar, colibri. Iar cu sange si foc si aripi crescute peste noapte, urias...
A fost bine ca ai scris insotirile de zbor pentru Mikka. Mikka aia... a murit. Mai bine zis, a ars in foc. Si cand a iesit miezul ei iar, din cenusa... Offf, Doamneeeee! vulturul renascut are inima de acolo, din Inima. Restul e nou. Cred ca invatatul zborului e o reinvatare, dar si asa e extrem de derutant. Si senzatia de SUS e ametitoare... aproape fara respir... Si inca, asa cum ni s-a spus, e doar inceputul. Nu se stie ce urmeaza. Mai vid decat vidul potecii nevazute din colibri. Si mult mai straniu. Fiindca acum oriunde ai zbura, totul e perfect. Doar pentru un singur lucru mai zbori. Sa aduci jos, pe pamant, lumea Aia. Ai vazuta sus, in zbor.
Se trage Raiul jos, pe pamant.
A meritat din plin orice moarte, si nu doar una, pentru ca de fiecare data, ceea ce e nemuritor iese, in haine noi, in pene noi, in lume.
Simona draga,
Ma bucur mult de noua ta fiinta, de traire. Iesi din pantofi si danseaza! Bucura-te!
Imbratisari cu drag si de la mine, si... Zbor inalt!
Draga vultur Andrei S.
Ma bucur de regasire, aici, intre zboruri...
Da, Libertatea nu se cucereste. Eu am inteles acea propozitie ca pe o cucerire in propria noastra minte.
Acolo, in mintea noastra suntem incatusati, tot acolo suntem liberi. Cand ne cucerim pe noi insine, spargand propriile noastre limite si luandu-ne zborul, vazand totul din inaltimea si profunzimea esentei noastre, atunci ne-am atins ceea ce ne este dintotdeuna dat: Libertatea.
Zbor bun in Frumusete, draga vultur!
Ajnaninaaaa...
Bine te-am regasit!
Acum nu mai zic asa. Acuma este peste tot Acasa. Peste tot e locul unde sunt imbratisata.
"dragostea nu se impiedica de spatiu, sau de peretii cenusii ai unui birou... :)"
Asa este.
Si cand inspiri, si cand expiri... esti peste tot...
Am inteles ce e cu muntele :.... "daca ai avea credinta cat boaba de mustar ai putea muta muntele "...Muntele era in mine ,greoi ,masiv, rece,in umbra sau chiar opusul stralucirii. Multumesc lui Dumnezeu acest munte s-a miscat spre stanga asa l-am perceput, deschizand o fanta de lumina ,argintie ,stralucitoare, vie . Curge in toate directiile fara sa schimbe calitatea prezentei . Multumesc pentru ajutorul trimis . Pana nu ti se intampla nu crezi .Eu am primit o lectie de genul: si daca e cancer ce faci ? si am amutit .Asta e povestea cu muntele .Deschiderea simtita in fizic este inceputul zborului .Se misca ,se face loc si se aseaza ce era din totdeauna ,nu stiu mai mult .Nu este usor ,dar sunt ajutata .Si as mai adauga :ia decizia ,de partea cui esti ? .constientizeazati decizia(mi s-a zis ) spune da LUMINII .Acum ,in energia deciziei ,poate veni si dansul lin al zborului .Rabdare...va imbratisez
Draga Simona,
Privesc cu incantare si cu admiratie procesul pe care incerci sa-l descrii. Stiu ca descrierea de palida, fata de ceea ce este aici.
"Deschiderea simtita in fizic este inceputul zborului .Se misca ,se face loc si se aseaza ce era din totdeauna "
Da. Asa e. Simtirea deschide calea. Face inceputul... si continuarea. Sfarsitul... nu apare vreodata.
Te imbratisez, aici, aripi intre aripi...
Draga Piticu,
De schimb... nu sunt interesata. Nu promovez ceva. Dar o sa ma uit la ce ai pus acolo, si daca este ceva ce vreau sa urmaresc, voi trece in lista.
Daca vei vrea sa vii din cand in cand la ceai si cafea, esti binevenit!
Trimiteți un comentariu