miercuri, 7 octombrie 2009

La vie en rose

...


Citind o postare frumoasa, mi-am amintit de perioada mea de monocromie. De televizorul alb-negru. Multi ani, bun prieten in casuta mea "de la bloc". Luat cu "programare" la Favorit, magazinul de cartier, si cu pile, desigur, sa nu stau la coada doua zile, ci doar una...
"Diamantul" ala mi-a oferit o sansa grozava de a vedea cum vad.
Intr-o seara, dupa ce ma uitasem yo multi ani la el, am facut un joc: Mi-am acoperat, pe rand, ochii si m-am uitat cand cu stangul, cand cu dreptul. Si am descoperit o ciudatenie: nu vad la fel cu ambii ochi. Oricum vad bine doar cu ochelari, dar si cu si fara ei vedeam diferit. Cu stangul vedeam nuantele de alb si gri cu totul diferit de ce vedeam cu dreptul. Nu alb curat, nu griuri neutre, cum era "normal", ci toate intr-o usoara nuanta de... roz.
Albul era un roz foaaaarte pal, si griul era un gri-roz.
Acum am tv color, - la care nu ma uit, ca am net - si nu mai fac jocul, dar de atunci, de la experienta aia - sansa grozava pentru generatia mea, televizorul alb-negru - stiu ca eu chiar vad viata in roz. La propriu...

Si imi explic si mai bine de ce mi se intampla acest fel de a vedea. De ce intre atatea feluri posibile de a imi aseza in fata ochilor lumea, de a o sorbi in privit, eu o vad in nuante usor rozalii.
De ce am pastrat felul de a vedea intalnit la copii...

De ce mi se pare mie viata asa de frumoasa. Cu atatea nuante, cu nou si frumos, in toate, si pe sus si pe jos...
E doar un fel de a vedea asezat acolo, de cand am venit din steaua mea...
.

6 comentarii:

Leo spunea...

Ti-am aflat secretul ! Ia sa inchid si eu un ochi, poate-mi iese !
Eu apelez din cand in cand la artificii : ochelari cu lentile roz. Ajuta ceva-ceva. Cat sa nu-mi iua lumea-n cap. Cand trece isteria, mi-i dau jos.
O frumusete mare ai povestit aici !

Orry spunea...

Merge! Aplic ceva de genul din cand in cand .... arunc plapuma cat colo in camera si apoi ...bang!
Gata nervi! :))

Mikka spunea...

Da, Leuta draga, asta e marele meu secret...
Ochelarii cu lentile roz? Nu-i rea ideea. Cam ca cei ai vrajitorului din Oz, doar ca ai lui erau verzi...
Cum ar fi insa niste ochi, care vad frumusetile? Tu ai ochii aia, draga mea!

Mikka spunea...

Orianda, ma bucur ca merge!
Tare buna plapuma aia! Bang! si gata!
Yo am numa' pilota, dar o sa vad ce zice ea... Noroc ca nervi nu prea mai am. S-au facut scrum, mai demult... Da' tot o sa incerc miscarea, sa vad si yo cum e :))

Anonim spunea...

Frumos Mikka, am auzit ca multi copii vad norisorii roz la propriu.
e fain ca s-a pastrat.

Mikka spunea...

Draga Camelia,
Multzam de vizita. Da, fain ca s-a pastrat. Cred ca e posibil sa fie multi dintre noi asa...