Mal di cuor', carino, mal di cuor'...
In stele, ochii dor
Nu doar de lumina stelelor
Ci uneori, de dor.
Oricat de blanda ar fi amintirea,
Acolo, in stea, il cuore fa male...
Prea departe, prea sus, prea departe
De privirile tale.
M-ai pus in stele, sa ma-nalti...
Lasa-ma om. Una donna...
Nu sunt inca stea,
Nu inca. Lasa-ma asa...
Poate ca-ti place-il azzuro del cielo,
Albastrul de cer. Si mie, dar stii,
Uneori vrei nu doar tabloul frumos
Vrei sa atingi, vrei de mana sa tii.
Lasa-ma jos, aici, pe pamant
Sa fiu iar in casa, sa dansez si sa-ti cant
Lasciami entrare, doar cat sa respir,
"Ma non mi fuggir"...
Sunt aici, aruncata-ntre stele,
Cu inima inca vie, pulsand intre ele,
Deschide iar inima, viata, apri il cuore,
Sa gustam impreuna la gioia d'amore...
.
10 comentarii:
coboara-n jos, Luceafar bland, ...
"M-ai pus in stele, sa ma-nalti...
Lasa-ma om" pentru a gusta din misterele dragostei. Frumoasă poezie:)
Daaaa... draga mea, aici, o Luceafara...
Draga Marius,
Multzam de vizita si de vorba buna. Misterele, cat de misterioase ar fi, se cer gustate, intr-adevar...
poate e un plan al stelelor, sa o mai tina acolo, sus...
ca in harababura Universala, e nevoie uneori de cate o mana de femeie sa mai stearga praful cosmic... :))
Haaaa.. Ajnanina draga, asa o fi... Hai ca m-ai dat gata cu imaginea asta... M-am prapadit si prafuit de ras...
Biata femeie, nici in stele nu scapa de rolul domestic...
Ori ar putea sa sada maiestuos, ca o zeita, si sa stranute, din cand in cand.... generand vant solar...
Harababura si in cer, draga mea, cand e vorba de amore...
da...
si furtuni solare, daca se incrunta un pic...
si dand praful la o parte, si oglindindu-se, sa-i invete pe toti astrii despre puritate...
si noi o sa stim ca tu esti, atunci cand ei or sa straluceasca mai tare.
Ajnanina draga, asa o fi... cu incruntatul :)))
Cu oglindirea, nu stiu...
Cu stralucirea... Acum, tocmai asta nu... mai bine in casuta, foarte uman, foarte in trup si suflet... Poate mai putin stralucitor, dar mai cald, muuult mai cald...
N-am citit niciodata un poem in doua limbi, atat de frumoase, atat de potrivite impreuna. Dovada ca dragostea vorbeste aceeasi limba. …despre o femeie terestra, cu suflet celest.
Multzam de vorba frumoasa, draga Leuta.
Da, dragostea vorbeste aceeasi limba...
Fie sa o vorbim toti!
Trimiteți un comentariu