duminică, 26 aprilie 2009

Mi guitarra

...
foto

Mi-as fi dorit sa-ti cant la chitara...

Oooo, am pregatit candva serenada. Asa, intr-un fel, ea deja era acolo, inauntru...Venind dinspre Andaluzia, desculta, gitana dansand in rochie rosie. Era un dans de seara mai mult, infocat, bland si puternic in acelasi timp. Ca dragostea...

Am pregatit muzica si am invatat asteptarea.
Dupa-amiezele, dupa scoala, fugeam in oras, la "Muzica", sa o vad in vitrina.
Mica, frumoasa, lucrata ingrijit, cu model inflorat..."Reghin", tara Oz a chitarelor...
Cativa ani m-am tot invartit pe acolo, punand unul langa altul banutii, mereu doar "banuti"...

Pe urma, intr-o zi, chitara a fost a mea.

Era insa prea tarziu...
Viata a venit peste mine cu atatea incat era sa ma inec... Cantecul s-a oprit si am tacut multa vreme. Enorm de multa vreme.
Am daruit chitara unui copil. Intr-o zi l-am vizitat si am fost fericita sa il ascult cum canta. Mi-a prezentat o fata, pe care o chema exact ca pe mine. Adica numele intreg era leit al meu. Si ea canta la chitara, castigase chiar un premiu in festivalul de muzica folk in acel an...
Am fost fericita. Intr-un fel invatasem sa cant, nu-i asa?

Dar nu facusem inca serenade...
Dupa multi, foarte multi ani, am descoperit din nou cantecul, acolo unde il lasasem: in inima.
Si am cantat. Nu doar o serenada. Am cantat ce am vrut, am dansat si am prins curcubeul, pe o scena. M-am plimbat "Stranger in the night", am fost Roxie Hart. Am fost star, si am avut bis-ul pe "Cabaret"!

N-am invatat sa cant la chitara.
Am invatat insa cantecul vietii, asa, cu serenade si cantecele de dimineata ale indienilor Cherokee. Cu sarutul muzicii spaniole si fluierul andin in cantec de zboruri inalte.
Cu bataia tobelor, care aduc ploaia sau soarele, dupa cum e voia campului.

Acum pot sa-ti soptesc, doar, si stiu ca vei auzi chitara.
E aici, si tot ce am de facut e sa iti asez palma pe inima...

8 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Hai să-ţi spun un secret, fiindcă tot nu ne aude nimeni. Am învăţat să cânt la chitară în clasa a patra, am cântat de atunci continuu, chiar cu rezultate frumoase. Îmi place acest instrument delicat şi puternic totodată şi sunt mare amator de muzică folk. N-am să uit niciodată perioadele în care mergeam la munte, cu prietenii, cu corturile, şi cântam toată noaptea în jurul focului de tabără. Uite, chiar acum gândesc din nou că vechea mea chitară cere alta cum se spune, aşa că până în vară va avea, probabil, o tovarăşă nouă. Eric Clapton este chitaristul meu preferat, iar în ceea ce priveşte rockul trebuie să îl asculţi neapărat pe Yngwie Malmsteea, nordicul care interpretează simfonii la chitară şi poate da clasă multora. A, să nu uit şi de Santana sau de Gary Moore...

Lisandru Cristian spunea...

Malmsteen, scuze, din cauza vitezei mai dăm rateuri la tastare...

Mikka spunea...

Eiiiii! Iubiri vechi, Eric Clapton, Santana si Gary Moore...
Evident, mie imi place si chitara- chitara si ma topeste Concertul de la Aranjuez, in interpretarea lui Paco de Lucia si a lui Andres Segovia.

Merg pe mana ta, Maestre, si caut pe Malmsteen, sa vedem.
Ce minunate erau noptile la munte, cu cantece la foc, intre corturi...
Ce norocos esti, stii sa canti!
Tre' sa-ti iei chitara noua, neaparat.
Pe urma tre' sa gasim un loc in muntii nostri, sa facem o tabara, cu prietenii. Macar un weekend prelungit. Prelungind noptile pana spre ziua :)))

Cristian Lisandru spunea...

Mare bucurie ar fi şi bine ne-am mai distra, sunt convins. Nu ştiu dacă Malmsteen va fi lângă inima ta, dar trebuie apreciată virtuozitatea, în primul rând... Cât despre "Maestre", mulţumesc dar e prea mult. Sunt un simplu trăitor cu capul în nori care face tot posibilul să trăiască şi pragmatic - fiindcă altfel am muri de foame, nu?!

Mikka spunea...

WOW! Chiar ca Malmsteen e fantastic!
Bach si Albinoni... Adagio m-a topit!
Vad pe youtube acum niste piese cantate cu orchestra japoneza. Super tare!
Asa e, chitara electrica nu e favorita mea cea mai cea, da' omul asta e un super speed!
Grazie!

Ana Thomas spunea...

Intotdeauna mi-am dorit sa invat sa cant la chitara...
Nu s-a intamplat pana acum...dar, cine stie? Niciodata nu e prea tarziu...
Si mie mi-e dor de noptile din munte, in jurul focului ...
Draga mea, ai o mica surpriza la mine!

Ana Thomas spunea...

Sa ai o saptamana minunata...asa, ca sufletul tau!
Numai ganduri bune...

Mikka spunea...

Draga mea draga!
Multumesc din suflet de toate. Si tie o saptamana de vis, cu soare si mult bine.
Asa e, multzam de idee si de entuziasm. Niciodata nu e prea tarziu. Ce-ar fi sa pun si asta pe lista? Acum fac ceea ce n-am facut la (prima) tinerete. Uite, chitara e pusa acum in primele cinci "chestii grozave" de facut.
Gracias, querida!