Rotate view

.
Rotate view

Clockwise... counterclockwise...

Asa poti roti o imagine... o asezi sub ochi ca sa pricepi ceva. Apoi o rotesti iar si iar...

Poti sa faci asta cand nu esti in poza cu pricina. Cand esti cumva mai sus si poti sa o privesti rotind incoace si incolo.

Cam asa fac de ceva vreme.
Ma uit la viata mea.
Si ma imbat.
Nu, nu din cauza rotirii, ci de incantare. De felul in care se vede poza... Rotind asa si asa si asa, vad mai multe, mult mai multe decat daca tineam poza fix intr-un fel. Nu mai zic ca nu vedeam mare lucru daca eram inca in poza....

Ma uit si ma minunez. Firele "intamplarilor" de acum multi ani mi se vad acum clare. Acel "cum-vine-de-se-leaga"... Imi vine sa ma pup si sa pup pe toti si pe toate, cei de acum si de altadata, din viata mea...
Ca si cum mi-as privi viata de sus, zburand cumva pe deasupra ei, rotind imaginea, rotind "vederea"... rotate view...
Si incep a pricepe.
Of, Doamne, Neale Donald Walsch, ce dreptate avea God cand iti spunea: "V-am trimsi numai ingeri"... Mare intelept, God asta...
Sunt ingeri cu totii. Mai ales cei pe care i-am crezut demoni. Mai ales...
Am inteles de ce si asta mi-a dezlegat mahnirile, toate strangerile, amarul, furia, durerea... S-au dus, suflate de respir, pe masura ce intelegeam.
Si asta mi-a dat inapoi suflul, respirul, cheful de viata. Mi-a adus minunarea.

Marele Invatator, propria viata... Marele Desenator, Iubirea insasi...
Asa s-au invartit toate... Cu cata blandete s-au asezat... Toate pietrele din drum, tot atat de multe marcaje. Ori trepte. Ori locuri de popas.
Toata orbecaiala, ce buna dezlegare, ce desfasurare a simtirii...
Au cazut iara panzele si ceturile si incep sa vad...
De pilda, chiar zilele astea, mi se face un cerc. Oameni cu care am inceput un drum acum aproape douazeci de ani vin spre mine, sa incheiem cercul. Spre a putea eu, in sfarsit, sa incep un nou drum. Unul pe care mi-l fac asa, pasind in gol. Dar treptele incep sa apara...

Cum sa nu fiu in incantare? Cum sa nu ma minunez cand vad acum in jur desene, povesti, scheme si harti, acele fire care arata cum se face marele joc?
Cand inteleg si pe unul si pe altul si pe mine. Cand vad cum jucam rolurile? Cum sa nu ma minunez cand pot sa vad din afara scenei? Cand pot sa rotesc, ca sa pot pricepe? Si asa si asa si asa...

Inteleg de ce unul isi joaca rolul de victima, altul pe asupritor, altul pe salvator. Ma vad pe mine prin toate trei. Pasul in afara face sa vezi... chiar daca pici iar in alt rol... Incet se desface chinga si incepi sa te ridici, sa vezi...

Si da, este un fel de a iesi. Chiar acum trec mai departe, la lectia urmatoare.
Care nu e inca scrisa in manualul de zbor.
Da, stiu ca profesorii spun doar un pic, doar pana aici... sa te lase sa vezi si sa desprinzi din viata, nu din carti, scanteia aia care te lumineaza... Cartile vin pe urma, aratand ca si altii au fost pe acolo...
Da. Unul din felurile de a iesi este ekstasis. Doar asa si zice, ekstasis - iesirea, nu? Doar il stiam... Topirea aia in Varf...
Si este usor sa treci in el cand rotesti vederea pana invartesti lumea...
Rotind, ramane doar vartejul si... gataaaa....
.

PS da' tot ne intoarcem pe teren. Ca sa dam raportu' si altora. Cine stie, poate (a)tragem si pe altii in sus... (ori in jos. pana la urma, tot aia.)
.