vineri, 18 iunie 2010

Zzzzzapaciripit

.
Am luat pur si simplu vorba asta de la Simona.
Ce sa fac, daca imi place si daca se potriveste perfect situatiei?

Iata filmul:

Zi de lucru obisnuita la birou. Patru fete, astea suntem (ma rog, fete, femei... Hmmm. Dorulet n-ar fi fost deloc incantata).

Zi de lucru obisnuita, zic. Adica fiecare vrabiuta pe crenguta ei, cate un ciripit ici-colo. Mai un of, mai un ah... deh, ca la munca. Butonare la greu - eu tocmai citesc mailuri in diagonala - cand buf! pica ceva. Mai multe. Adica toate calculatoarele. Unul a picat la propriu - s-a dus unitatea la orizontala - si celelalte, din solidaritate sindicalista, au tacut odata cu el. Si printerul. Si mp3playerul meu cu boxele in gura... Gata. Silent...storm.
Ca frutuna e daca nu lucri sa termini...ieri.
Uuuups! Ce ne facem fetelor?
Avem totusi telefon. Tatata-taaaaa-taa-taaaaa!
Cavaleria confederatilor. Baietii in uniforme azurii. Adica IT-ul...
Eiii, la noi sunt, ca mai peste tot, baietii in blugi, tricouri ushkite, chestii...

Vine si la noi un baiat. BAIAT in birou!
Si yete filmu':

Cele doua tinerele de la noi invie si ciripesc. Aceeasi lucrare se aude biata discutata si rasucita si rasfoita si intrebata si raspunsa. Cipiripiciiipiiiii...
Baiatul lucra in tacere la matzele hardului desfacut pe masa... leaga, coase si gata.
Bun! Ia sa vedem! Test. Asta da, asta da, astaaaaa...
Stop ciripit, respiratie subtire. Nu merge. Oa! (adica Ura!) Si reinvie ciripitul, si dicutii si intrebari si zburataceli prin dulap. Misca foi si hartii... Biroul devine neincapator, se incinge aerul, desi merge aparatul ala rau si dusmanic...
Pc-ul meu pornise deja, si al sefei, asa ca noi butonam. Yo ma inec fara muzica, caut prin hard... Esteee! Bryan Adams si Santana. Deh, numai p-astea le aveam la-ndemana. Corazon peste tot...

Ultimul test. Hai, c-a luat-o!
Poah!
Biatul strange repede sculele.
Saru' mana. Gata.
Usa noastra de sticla se inchide in urma lui si taie firul de aer...
Liniste.
Liniste.
Liniste.
Of!
.

6 comentarii:

ajnanina spunea...

vaaaai, Mikka! :)))))
sa nu vada fetele ce scrii...
nu de alta, dar n-ar recunoaste in veci!
cum adica, tot elanul lor de vrabiute sa fie... :)))

Mikka spunea...

:)))) n-ai grija, nu vad... Functioneaza perfect aia cu "nimeni nu-i profet in tara lui".

Nu cred ca ar recunoaste. Pur si simplu nu-si dadeau seama ce fac... Dar erau asa de vrabiuteee! Dulci foc!

Leo spunea...

Ia uite cum se invioreaza atmosfera cand majoritatea e tulburata cu niste procente de masculinitate... :P

Mikka spunea...

Pai da, draga Leuta, pai da...
"Asa incepe dragostea"... :)))

Niste procente, ai???? :)))

Leo spunea...

Pai da... ca voi, fetele, erati patru. Mascului poate e suta la suta, insa, in marea aceea de feminitate, insemna doar niste procente, hihi !

Mikka spunea...

Daaaaa! Niste procente, dar ce procente!
Ne-au zzzzapaciripit complet toata feminitatea aia majoritara a noastra. Si ne-au facut sa ne simtim (si mai) femei.
Asa de fain... Si cand te gandesti ca uneori ne zicem: "ha! ce rost au "ei"? uitand ca doar prezenta lor schimba felul in care se misca aerul...