foto
A inceput de ceva vreme un vartej. Asa cum mai face el, cand vine - si vad ca se cam tine lant venirea - ma duce unde vrea el si ma lasa el stie pe unde. Ma trezesc in vartej, in rotire, in ameteala dulce a acestei minuni care se cheama viata.
Vajaitul din urechi e slab si nu ma deranjeaza, nu mai mult decat sunt eu gata deranjata, asa ca pun pe seama muzicii - care se aude si cand e pornit si cand e oprit mp3playerul - aceasta vibratie interioara care a devenit deja fireasca. Doar ma trezesc dimineata si o simt. O simt cum porneste olecutza mai tare decat aia din somn.
Intr-un fel, torc mai tot timpul si ma mir cum de nu ma descopera unii si altii - vecinii de bloc ori de autobuz, colegii de birou. Ori poate deja torc si ei si au aceeasi mirare...
Se invarte parca mai tare pamantul. Si mai ales norii... De cateva zile e mare nebunie pe cer, sunt tot felul de osti care se infrunta, se incrunta si se iau la tranta, pe urma se pufuiesc si se desira reciproc, ramanand niste fuioare si niste insule si niste margini de mare.
Ca o exceptie la pornirile belicoase ale cerului, Botezatorul ne-a udat azi binisor si ne-a acoperit milos cu un nor, facand pace intre baltoace. Le-a unit una cu alta si gata. Si a mai udat si parcul ala nebun de floare din spatele blocului meu, facand placere melcilor pe care e posibil sa-i ajut iar diseara sa treaca aceeasi alee. (Marturisesc ca m-am specializat in ajutat melcii sa treaca strada. Ca un facut, ii vad seara fix in acelasi loc de trecere a unei anume alei. Poate ca eu nu vad bine si acolo e un loc special, marcat intr-un anume fel. Or fi ales alt animal, nu zebra, cu care sa marcheze trecerea, iar eu ma astept sa vad in felul oamenilor, nu al mecilor...)
Lumea animalelor si a plantelor mi s-a deschis intr-un mod magic, mai mult si mai mare si mai neimaginat de frumoasa decat as fi putut astepta cu mintea mea. Sarmana minte...
Si iata ca acum doua seri am primit, nevrednica si neinsemnata de mine, pe foarte departe, adica departe-de tot banuitoare, adevarata ne-stiutoare, un dar.
Chipul Marelui Spirit, vazut cand si cand in chipuri de animale, mi s-a aratat in ultimele zile. Astea in care am intrat iar in vartej... Si m-am gasit in incantare in fatza paunilor din Herastrau. Paunul alb si cel colorat. Prin gardul de sarma puteam aproape atinge paunitele albe si pe cele colorate stralucitor. Una din ele a stat cat sa fiu cu degetele langa cele trei fire de pe cap, acelea care infloreau diafan ca intr-o perla de zapada. Paunii, cu cozile ce nu s-au lasat desfacute, strigau cand si cand - destul de ciudat glasul lor...
De o frumusete uluitoare, cu penaj atat de fin ca ai fi zis ca acum se va risipi ca neaua, ma tineau in incremenirea minunarii si in topirea suflarii. Ma uitam si imi curgea prin ochi asa o frumusete dulce ca nu ma dadeam plecata.
Si privind paunitele, mi-am zis ca uite, ce pacat ca nu-s la fel de frumoase ca paunii. Si ca "ar fi bine" din partea mea sa le dau mai multa atentie, prea se uita lumea numai la paunii purtatori de podoabe zeiesc de frumoase.
Si mi se parea mie ca ele ar fi simtit cumva asa, aceasta discriminare...
Si intr-un moment de liniste, paunita apropiata de mine a stat sa-i ating ciocul, doar o clipa. Si la atingerea lui am avut o fulgerare care mi-a deschis mintea si a croit luminoasa carare, cat sa prind firul intelegerii. Miscarea blanda a pasarilor prin tarc a fost dintr-o data alta, culorile s-au schimbat, mai clare, mai limpezi, si acel tors launtric al meu s-a facut zumzet.
Si acolo, in blanda atingere a acelei clipe, am vazut ce si cum faceam eu insami, croind in minte "pentru altii" ceea ce croiam pentru mine. Deosebirea si "simtirea" acelei presupuse discriminari erau in mintea mea. Doar in mintea mea. Atat de "omeneste" croita...
In lumea lor acele pasari, cu podoaba sau fara, paun sau paunita, sunt vii si-si traiesc fiecare frumusetea ei, fara "a sti" ca sunt privite mai mult sau mai putin, fara a numara, masura sau cantari.
Si desigur ca toata aceasta descoperire o facusem tot tradusa de minte...
Si ma uitam si intelegeam - tot cu mintea - ca sunt in frumusete toate, simplu si firesc.
Si iara vedeam ca totul este dupa cum privesti...
Si in acest fel al "dupa cum" privirii, mi-am primit intelegerea si m-am bucurat de ea.
Doar sa ma feresc de impaunare...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu