Plutind in liniste...

foto

Din 31 decembrie 2008 asteptam asta. Liniste. Niste zile ale mele, in care sa ma cufund asa, in linistea mea...
Atunci, in 31 decembrie, venisem acasa din calatoria aia fantastica in Peru, si as fi dat si ani din viata pentru "o ora de amor" cu mine...
Ei, anul asta mi-am luat trei zile. Trei zile (si doua nopti) de liniste. Nu chiar linistea aia asa cum voiam eu, una de-tot-de-tot, cum am facut acum trei ani o saptamana chiar, la Paltinis. Dar am luat cat am putut, in trei zile...
Mi-am pus langa mine apa, niste seminte si pernele pufoase -am doo perne uriase si o canapea pufoasa si ea, cu urechi pufoase - Elefantica ii zice - si m-am scufundat in liniste... Am umblat asa prin straturi lanoase, prin imagini de vis, prin calatorii superbe - Doamne, inauntru te poti duce oriunde si e mai frumos de mii de ori decat orice film facut sau care se va face - si pe urma am dat de locul ala unde ma topeeeeesc, ma dizolv in liniste. Dupa aia, dupa ce dau de stratul ala, pot sa fac orice, ramanand in liniste.
Am iesit, am facut "minuscule" cumparaturi, in lumea care umbla si ea mai incet, mai asezat - era totusi 2 ianuarie, nu chiar zi de lucru... Tot liniste, pufoasa de tot.
De fapt eu am fost exact ca papucii mei pufosi, plimbata de colo-colo in liniste, fara sa fasai, fara sa tarsai, fara sa masai, tot in liniste.
Si in cald si bun.
Ca o pasare uriasa, asa m-am simtit. O pasare mare si pufoasa, care isi tine aripile deschise pe pamant, lasand sa se scurga toata oboseala, tot zbuciumul, tot praful si toate vanturile, incalzindu-se, odihnindu-se, hranindu-se...
Am stat asa mult, in caldura propriului puf, in liniste si blandete.
Pe urma a venit subtierea. Limpezirea si inaltarea. Scurt, curat, drept, ca o lance ridicata spre soare. Asta a fost ieri seara, dupa ce am privit nisoarea luminata roz de becurile strazii.
In liniste m-am ridicat si am privit peste lume. Alb si curat, in linistea ninsorii. Nou.
Imi dau voia si placerea de a marca un inceput. Desi nu prea ma mai uit la calendar, dar oricum astea sunt zile in care mai multi facem inceputuri. Ca o pasare, ma folosesc de curentii de aer. De curentii atator dorinte si proiecte care se deschid...
Ca o uriasa pasare, ma las pe acest aer de nou si proaspat, pe alb, dupa ce m-am odihnit in linste, si plutesc in nou.

Imi voi face cuiburi in cer
Multe cuiburi
Unul de sedere in liniste
Altul de visare
Altul de nemarginire, in care sa ma invartesc in dans pana ajung iar la susul, la inaltul din adancuri...
Unul mare, pentru mai multe pasari, unde sa ne bucuram de soare si zile
Altul, tot mare, tot pentru mai multi, in care sa citim stelele licarind peste mari... Din lumina lor sa aducem in jos peste campuri si munti, raze de vis, dezlegandu-le semnele
Si un cuib de curcubeu, in care sa-mi umplu clipele de Frumusete.
Si inca altele
Cate oare? Nu stiu, voi vedea ce voi vedea...

In deschiderea acestui an, dupa adunarea puterilor si a aripilor, pasesc iar, incet inca, usor, mergand plutit, in corabie... Ma simt ca un om-pasare intr-o uriasa barca. Imi voi lua zborul cand o fi sa fie. Deocamdata ma bucur de plutire si inca mai gust minunatele fire de liniste...
.