Falia ingerului

.

Din cartea lui Maud Sejournant, Cercul Vietii, ma bucur acum de asta:

Falia ingerului

Corpul meu de lumina se odihneste
Atat de calm, fara nici un gand,
Culcat doar pe pamant
Traind astfel doar in carnea mea
Cu valul vantului
Cu ritmul respiratiei tale
Iubirea mea.


Corpul meu se transforma in argila
Si capata culoarea pamantului
Devine imens
Se intinde in cele patru colturi ale continentului
Sub mangaierea ta
Iubirea mea.


Imi ofer substanta
Formei mainilor tale de olar
Imi rotunjesti sanul
Imi rasucesti talia
Imi modelezi gatul
Sa fiu eu vasul
Gata sa te primeasca
Iubirea mea.
Muntele impadurit se deschide
Intr-o falie profunda
Sunt marele canion la asfintitul soarelui
Pletele mele onduleaza ca o anemona de mare
Valul unui parau clocotitor
Se ridica la sunetul glasului tau
Iubirea mea.


Paraul devine rau
Si tu iubirea mea
Un cerb cu miros zeiesc
Stingandu-si setea dupa o lunga alergare
Te transformi in somon
Urcand pe rau in sus
Pentru a te intoarce la sursa
In profunzimea misterului
In falia ingerului luminii.


(Cules de femeia saman
Tuhu Puvu Mana
si tradus)
.