Lumina noua, de nou inceput...
Incet, inceeet, usuuuurel, cu pasi mici, ca de copil nou invatand sa mearga...
Drumul prin usor, prin lin, prin luminat,prin luminis, e ca un mers pe puf de papadii.
Incet, usor, sa nu se-mprastie, sa nu...
Si pas cu pas se-asterne linistea, ca strat mai gros, tinand mai bine firele moi de puf, de noua viata.
Linistea, pacea, asternute gros, din ce in ce mai gros, in si pe suflet...
Din cand in cand, in marea interioara, marea senina, insorita, strabate cate-un pescarus...
Tipete lungi mai sparg prin cer inalta albastra oglindire, ca linii drepte, ca sageti in liniste.
Curat, limpede, pur, drept, linear, soarele -raza, soarele-cristal...
Si-apoi iar valuri, peste si prin liniste. Se umfla, creste-nmugurit, se urca si coboara, respirul cel nou:
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
si iara:
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
lasand incet, pe josul cel mai jos, departe, in nisipuri nesfarsite si fierbinti, orice umbra, orice indoiala.
A venit vremea linistii celei bune.
Pace rotunda, mare, uriasa, cat toata lumea, cat toate lumile.
Zambesc, respir, ma-ndragostesc, iubesc.
Clocot de viata noua, iaca, "Matsuri".
Kitaro a venit tocmai pe pacea asta, aruncand Raiul pe Pamant, stergand toate lacrimile lumii si inflorind-o in primavara.
In Primavara asta, s-a asezat Pacea, lasandu-mi timpul tot ca sa respir.
Si iubesc!
12 comentarii:
lumina noua, lumina lina...
multi ani fericiti in noua viata...
si fie ca lumina sa se raspandeasca, alaturi de caldura... si rasete, si bucurie :)
primaveri minunate!
M-am ȋmpotmolit mult ȋn faptul cǎ pe “alte tǎrȃmuri” ai dorit sǎ vorbeṣti numai oamenilor cu limbi strǎine la purtǎtor. Se observa faptul cǎ vrei sǎ pui ȋn practicǎ vorbitul ṣi gȃnditul ȋn limba puternicǎ a vremii. Mǎ bucur totuṣi cǎ aici se traseazǎ mai puṭin pirderile de nuanṭǎ ṣi suflet prin atingeri curioase. Dar nu ṣtiu cȃt de mult a crescut zona de penumbrǎ, pe faptul de a ȋmplinii o lege impusǎ mai mult de minte decȃt de inimǎ.
Multe lucuri nu se mai pot recupera… multe ȋnsǎ sunt compensate de darurile ce le-am primit ȋntre timp. De ce nu deschizi pachetele cu daruri ce sunt lȃngǎ tine? De ce consumi toatǎ energia pentru un loc unde ṭi se ia totul? (noroc cǎ te-ai ȋntors la timp)
Dacǎ nu vorbesc sincer pot sǎ zic orce despre mine. Dar toate se vor ȋntoarce ȋn nesinceritate la mine chiar ṣi prin ramul de iasomie. Te rog nu te pierde… nici eu nu vreau sǎ mǎ pierd. Dar acum sunt aproape sigur cǎ nu pot de unul singur.
Nimǎnui nu ȋi este uṣor.
Kitaro pare a fi ȋntr-o zonǎ de ritm de penumbrǎ. Dar multe par a fi. E mult mai multǎ luminǎ decǎt ȋn lauda dǎruitorului sau a recitatorului.
Da, Ajnanina, sa ne fie lumina...
Tot timpul, si mai ales acum :)
cu rasete si bucurie, inflorind si in iarna, dupa credinta si mai ales dupa buna-vointa!
Mmmm...
Draga Anonim, oricat am rasucit mesajul tau, n-am izbutit a intelege prima parte... cea cu limbile straine, cu limba puternica a vremii. De-i vorba chiar de locuri si de limbi din alte locuri, eh... de mult n-am mai trecut hotarul nostru. Doar calatorii in lumile interioare si-n alte taramuri, dar nepamantesti. Da, astea da.
Nici "locul unde ti se ia totul" nu l-am inteles.
Iar daca acestea s-au vrut a fi o metafora, n-am reusit sa o deslusesc...
Nimanui nu-i este usor, asa e. Dar, acum mai mult ca oricand, stiu ca nu suntem singuri niciodata. Voi povesti cate ceva, in cele ce vor mai urma...
Despre Kitaro... fiece om e-n felul lui si vede/simte diferit.
Mie imi suna luminos, puternic, clar, mai ales in "Matsuri". Aici, in tobe si in strigat, este ritmul inimii. Si ea, inima, imi este acum luminoasa.
Da, e lumina, asa cum ai vazut.
Slava Luminii si Celui care o revarsa peste tot!
Se poate spune cǎ acum ai dreptul la doi… pentru cǎ ai “dincolo” patru de 2.
Mi-ar place ca limba poporului meu sǎ tindǎ spre modul ṣi frumuseṭea vorbirii tale.
Te iubesc ȋntr-un mod cȃt mai apropiat posibil ṣi pentru faptul cum eṣti cu muzica… cum combini limbajul ṣi vibraṭia ei… bineȋnṭeles pe ritm de tobǎ ṣi inimǎ. Puterea vremii ȋnsǎ ne afecteazǎ pe toṭi cerȃndu-ne semne de unire ṣi cu ea. În tǎrȃmul umbrelor nu poṭi culege luminǎ… la fel cum ȋntre spini nu poṭi culege sǎmȃnṭǎ de grȃu.
Draga Anonim,
Tarziu, iaca, raspund un pic...
Incet, cantecul isi face iar loc in lume, odata cu vorba, si-l intalnesc tot mai des la cei care imi vin pe drum. E semn ca iar este vremea deschiderii, asa cum a fost demult, tare demult.
Despre lumina din umbre... de cativa ani, in cele scufundari in adancuri facute pentru altii si pentru mine, am aflat tot mai tare ca umbra ascunde lumini nesperate. Cate o boaba, incet, se iveste, ca perla in scoica, si incet fiecare om isi recapata luminile, iubind ceea ce se-ascunsese in Umbra.
Pana la urma, asa cum ziceau batranii din Anzi (si nu numai ei), omul e tot (cu totul) o lumina...
Multumesc de ganduri si cuvinte bune.
Sa-ti fie lumina pe drum, oriunde ai umbla!
Vai, deci m-am simtit pur si simplu incredibil citind acest post in ambianta melodiei de pe fundal. Felicitari! Imi place!
Ador melodia de fundal :X
Ma bucur ca ai gasit ceva bun aici, Ionut. Muzica o gasesti si in player, pe grooveshark, iar pe Yiruma il gasesti oriunde pe net.
Yiruma e un mag...
Superba melodie, si super blog. Salutare!
Trimiteți un comentariu