Vocile (I). La naiba

.

Calatorii de seara au alt pas decat cei de ziua.

Pasul mai lung, mai lin, mai lunecat...

Pentru ei Luna e calauza, duhul din cer, pastratorul luminii...

Uneori despletesc din lumina asta, sa vada mai bine acolo, in drumul de vis, inauntru, in sub, in adanc...

Calatorii de seara, si mai mult – cei de noapte, - sunt cei ce-ndraznesc sa coboare-n adanc, acolo, in ei, unde zace candva-parasitul-taram, acela al dorurilor zadarnice, al desertului sufletesc, al intrebarilor mute si rasincercate pana la sangerarea pumnilor si a buzelor, al durerilor astupate sa nu tipe, sa nu destrame cumva iluzia, sa nu crape chipul ce se priveste in oglinda dimineata.

Intr-una din zile, un Calator de noapte s-a trezit ca nu mai vrea sa se trezeasca pana nu se trezeste cu adevarat. Nu mai vrea jocul asta si pace.

S-a sucit pe toate partile, s-a intors in cap si-n fund, a stat mult sub patura si pe urma s-a hotarat: La naiba!

Din cate se vede, asta e singura directie in care o poate lua. Inapoi, inspre drumul de-acolo, de jos. Poate chiar la naiba. ...

Chiar daca ziua tipa dupa el. Chiar daca voci or sa-l strige, chemandu-l care mai de care la treaba, la datorie, acum!

- La naiba! La naiba cu voi! zise el rasucindu-se mai mult sub patura.

- Va sta timpul, fara tine! Se vor usca toti copacii, ca n-are cine sa-i ploua! ziceau vocile alea.
Ah, da, erau vocile celor de zi, care nu stiau niciun pic din viata de noapte.

- Cine sunteti  voi, sa ma mintiti, sa  va mintiti asa?

- La naiba! iti zicem si noi acum... Chiar nu stii? Suntem cei fara de care lumea nu se mai misca, nu se mai roteste. Noi suntem Trebuie, Datorie, Obligat, Corect, Determinat, si mai ales Work-hard-under-stress. Fara noi nimic nu se face.

- Foarte bine. Inseamna ca daca sunteti voi totul se face.

- Chiar asa.

- Corect, ca sa zic una din astea, de-ale voastre. Atunci n-aveti nevoie de mine.

- Oh, ba da! Vezi, de fapt niciuna din noi nu e fara tine.

- Adica?

- Adica cineva trebuie, cineva e obligat, cineva isi face datoria, e corect si determinat si mai ales cineva works-hard-under-stress.

- Aha. Cineva. Foarte bine. Aici va dau dreptate. Dar si eu am dreptate, fiindca ati gresit adresa. Vedeti  voi, eu nu sunt cineva.

- La naiba! (ca tot iti place). Dar atunci cine esti?

-Eh, aici v-ati pus singure foc sub... "stabiliment", ca sa zic asa. Ia ziceti voi, ca tot sunteti buricul pamantului, fara de care nimic nu se face. Ia ziceti, dragutelor:

Cine sunt eu?

Eh?

Auzind MAREA INTREBARE, toate acelea, sfioase, tacura. Si mai mult, se destramara precum zorii...

Nu mai ramase decat...