miercuri, 9 noiembrie 2011

Buna dimineata!

.

Deschid fereastra custii mele de sticla,
Respir larg
Din lumina Soarelui meu puternic si bland.
Asta e tot ce pot sa fac acum
Sa zic Buna dimineata!
Intr-o zi, oricare ar fi ceasul acelei zile,
Cineva o sa-mi spuna, din lumina Soarelui lui,
Buna dimineata!
Va deschide palma,
Si o sa ii vad Soarele, desenat cu pix rosu.

Soarele o sa rada, rostogolit...
.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Buna dimineata,cam cu intarziere!:D

Mikka spunea...

Buna dimineata! E timpul cel mai potrivit... :)

Invizibilul spunea...

Iti trebuie ciocolata in cusca aia ! :))

Mikka spunea...

Da. Chiar da! :))

CELLA spunea...

BUNĂ DIMINEAŢA!:)
timpul spunerii nu are importanţă
mereu şi mereu doar Lumina Bunei Dimineţi... începutul...

Mikka spunea...

Si ce bun e acest inceput cand se face uite-asaaaa... cum e cand vii tu, ca un fluture, pe floarea deschisa Luminii... Si floarea zambea si zicea, cantat: chiar ca-i buna!
Inceputul, deschiderea in Lumina Bunei Dimineti aseaza toate ce vin pe urma intr-o singura cale: Frumusetea. Indiferent ce ar zice umbrele... (stii, pan' la urma si ele vor tot aceea: iubire. Doar ca nu stiu...)
Drag si dor de tine, suflete! Fie-ti toate clipele luminate!