Can you see my vision?

.

foto

I feel like the sun

I feel like the rain

I feel I've just found reason for living again...

Can you see my vision

Of a red hot summer in white

When love was the feeling

With no indecision

We were turning that key inside

To get in the moment

Povestea asta adevarata e coplesitoare!

Stau pe margine cat pot de mult si ma uit la desen, la film...
Ce citeam si vedeam despre unii si despre altii mi se intampla mie. Si inca nu ma pot cuprinde in rolul asta nou, e mare de tot, si totusi, oricat de mare ar fi, eu sunt cu aripi cu tot si aba incap...

Povesteam candva ca am gustat pe "sa mori ca sa traiesti"...
Tot imi venise asta, arderea si stergerea unei vieti, si nu stiam cum e sa vina alta. Ei, uite, uite-o cum vine!

Vartejul Fortei e mare si ma tine pe margini, si pot sa cad, dar acum stiu ca oriunde ar fi, caderea e chestia aia de o tot visam si nu o pricepeam de fel. E cumva o iesire, ca sa treci DINCOLO. Si dincolo e inalt...

... mmmm... nu, nu pot sa zic. Ma stradui de ceva vreme si nu merege. Cuvintele sunt putine, astea care au trecut cu mine acum... Poate vor veni mai incolo. Nu stiu.
Acum... acum sunt in viziunea de o vazusem in vara lui 2009. Incredibil, si atat de adevarat ca ma da pe spate. Sunt chiar pe spate, in iarba, numar luminitele astea miscatoare din aer - prana - si ma privesc iar de pe margine. Nu fac nimic. Vartejul lui EnTheos face tot, eu doar sunt si suflu si oamenii vin si se adapa din cantec... din poveste...

Prima pasire in drumul prin Curcubeu... Cu Zana Povestilor, invatand impreuna cu altii Calatoria Eroului...
Daaaa.... m-am asezat si am lasat Cantecul sa iasa. Si a iesit. Nu-mi amintesc prea mult, caci Cantecul se canta singur si ia tot, nu poti sa stii ce se intampla, esti doar vas, doar fluier...
Dar oamenii au zis ca l-au simtit. Au zis ca au simtit viata din el. Asta-i bine. E bine pentru ca oricat de diferiti am parea la suprafata, oricum ar fi mastile, miezul e tot acelasi. Si inseamna ca s-a facut atingerea acolo. E firesc, viata aude viata, viata simte viata, viata raspunde vietii.

Si am vazut si m-am bucurat ca oamenii insetati vin sa se bucure de povesti, vin sa-si aseze mintea la o parte si sa guste din cantec, sa-si atinga inima...
Buun, buuun, e bine...
Si se deschid si se joaca si se bucura si apoi daruiesc, ca niste copii daruiesc... cu tot, cu totul...

Si vad ca ziua asta n-a fost singura. Vin altele si altele, si jocul asta se face mare, si vad...
Poti vedea? Can you see my vision?

Atingerea blanda de Sine... Puternica, tremuratoare, cutremuratoare si totusi blanda, deschizand, desferecand poarta inimii.
Puterea stralucitoare, claritatea mintii puse acolo unde ii este locul, in mana Inimii... sa patrunda (cat poate) sa inteleaga (cat poate) si sa taca (cat poate) pentru a lasa facerea sa se faca...

Zambetul, scanteia din ochi si rasul. Rasul ala care a venit de la femeia care se descatusase si acum incerca sa-si dea drumul... nu mai stia, dar... dar tot a iesit rasul ala, rasul cu mii de ochi...

Povestea. Forta transformatoare a magiei. Oamenii se minuneaza cand dau de minuni, inca se minuneaza de propria stralucire, de chipul ne-mascat. Si totusi e asa de firesc sa fii in suflare si sa crezi... si odata ce crezi, te simti purtat de Putere si esti in clipa in-fiintarii.

With no indecision

We were turning that key inside

To get in the moment

Da. Traitul asta in Acum, asta care da bataie de cap... si cum sa nu dea, cand capul se pune de-a curmezisul... ce simplu a fost sa pui capul sa umble in flux, in loc sa inoate impotriva curentului...

Si peste toate... Iubirea.

When love was the feeling

Aia care misca tot si tine tot.

A fost ca si cum ne-am fi strans calatori, intr-o caravana ce umblase mii de ani in desert, si in sfarsit am gasit fantana. Si n-a fost nevoie sa coboram galeata. Doar prin simpla vedere a fantanii apa a tasnit, atingandu-ne...

Pentru ca am crezut. Si crezand, am vazut.

Jocul se continua. Sunt in vartej, viata merge cu pasi mari, luminosi si puternici. Spuneam ca o sa las urme... Se pare ca da. Se pare ca Povestitorii mai fac si poteci, si cine vrea vine. Cu noi sunt Dansatorul si Cantaretul... siii...
Incet (sau poate mai repede) invatam smecheria cu bagatul mainii in viata si rasucirea ei. Ne rescriem povestea, ne cantam cantecul.
Posibil... posibil sa...  
(dar inca e devreme, mai incolo)
.