marți, 12 aprilie 2011

Asternutul



Asternutul, ca limpezire, dupa furtuna. Ca asezare in pace, curata, noua, moale si buna, intre foile noului vis...

Asternutul, ca intindere a trupului, ca lasare, ca in sfarsit eliberare din propriile chingi... primul pas in iesirea din margini

Asternutul, ca ingenunchere curata si alba, cand vezi in sfarsit cum ai fost tot timpul tinut in palma de Iubitul...

Asternutul, ca inmiresmare de sine, ca innoire, ca buna primire si mangaiere a propriei fapturi...

Asternutul, ca intindere, lasare cu totul, cu toata credinta, intre sforile Papusarului, vazand ca jocul e joc si ca nesfarsita e dragostea Lui...

Asternutul, ca inceput de drum, ca asternere la mersul pe cale... orice ar fi sa aduca, sa vina, sa dea si sa ia

Asternutul, ca vraja de dragoste, pregatind in curatul facut in intru deschiderea inimii

Asternutul, ca tot ce-ar mai fi de facut...     
.

2 comentarii:

ajnanina spunea...

frumos descantec de reintoarcere la puritate...
zapada moale si calda...
asternut de vis...

Mikka spunea...

si de vis implinit sa fie, la noi toti!