Dup-atata frig si ceata iar se-arata soarele...
Si dupa ce mi-am dat foc (asta-i alta poveste, da :) ) acum imi arde de dans.
Ciudata firea omeneasca. Acu' e gata sa moara, acu' e gata sa traiasca...
Eiii... si yo... cum suna un pic o muzica mai altfel... Gata. Sunt pe ea ca pe bustean :)
Noroc cu busteanul asta, ca era sa ma-nec.
Mi-e bine acum, dupa ce luasem niste guri zdravene de apa, destul de namoloasa.
Da' iar ajung la vorba mea: "nu mor caii cand vor cainii"... Cred yo ca vorba asta au inventat-o oamenii :) . Cainii nu-s asa fraieri si nici asa fara inima sa vrea sa le moara tovarasii de alergat.
Deci iesind eu din cele ape tulburi am scos capul la suprafata, m-am suit ca melcul codobelc si cu coarne bouresti pe cel bustean - da' n-am mancat leustean - si... Aaaa, da. De fapt intai mi-am dat foc. Nu in semn de protest, Doamne feri... Nu. Interesant e ca mi-am dat foc tocmai ca sa pot iesi din apa.
Am ars atunci, pe loc, cu forta rugaciunii facute cu lacrima fierbinte, cu nadejdea deznadejdii, am ars toate cele ce ma tineau cu capul in apa. Tocmai ziceam, cu ultimele zise, ca daca nu rostesc, mor.
Si n-am murit. Am rostit si am rostuit rost nou. Am ars felul acela de a vedea. Fel vechi si neprielnic acum.
Focul a mistuit pe un mine scufundat si aproape inecat. Lasand locul curat, pe bustean. Busteanul n-a ars, ca era bustean de muzica, dupa cum ziceam. Imi ramasesera doar ochii. De peste care s-a ars ceata. Si ochii s-au spalat cu lacrimi pana in zori. Si au venit cele patru vanturi, ca le chemasem in ajutor. Si Cerul si Pamantul. Si Cineva...
Siiii...
Cand m-am trezit, eram o apa limpede.
M-am dat de trei ori peste cap - imi regasisem capul - si m-am facut cum am vrut.
Acuma sunt iar pe bustean, rostogolindu-l, rostogolindu-ma...
.
.
8 comentarii:
da... dupa ploaie vine soare / lapovita si ninsoare...
roata destinului :)
sau busteanul calator...
da stiu eu ca busteanul asta are o cutie muzicala mai ceva decat cutia neagra avioanelor... si se invarte cu cap... :) din toata inima :)
sa infrunzeasca si sa infloreasca, dragul de el, sa fie din ce in ce mai placut sa-l calaresti :))
Imi place subtitlul blogului, cel cu pasajul din "La Medeleni". Foarte dulce. Poate ca m-a atras asta ori titlul "Ceai si cafea de dimineata" atat de neobisnuit...Cu siguranta ai fost ceaiul si cafeaua mea in dimineata asta! Foarte placut..
Draga-draga!
"M. să saie,
Să răsaie,
Curată,
Luminată,
Ca Dumnezeu, când o făcut-o,
Ca maică-sa când o născut-o,
Ca argintul strecurat,
Ca aurul cel curat,
Ca soarele pe senin,
În veci, amin!
De la mine descântecul,
De la Maica Domnului leacul!"
(http://www.exodus.ro/~johnny/descantece/index.html)
Ajnanina draga,
Saru'mana de zisele si gandurile bune.
Mai ceva decat cutia neagra, ai ?? :)) si se invartee asaaaa... cum ai zis. Se invarte si invarte lumea...
Busteanul sa infrunzeasca, sa infloreasca si sa faca aripi. O sa fie curand plansa de surf si pe urma cine stie, poate chiar matura de vajhatz... Ai zis si am zis!
Draga Rosaline,
Ma bucur ca ai gastit placute astea... Mai poftim la gustat, draga suflete... Vor mai fi povesti de baut ceai si cafea. si nu numai :))
... De la tine, Simonico draga, fermecatoare si incantatoare!
Cel mai frumos decantec de nastere! O minuneeeee! Multumesc de mii de ori insoritori!
Asa sa fie si tie, si florilor tale - toate florile, toate!
Imi place cafeauta ta de dimineata, are aroma de Peru, si ma ia si pe mine in mireasma ei.Asteapta-ma ....vin...
Munay Ida
Draga Ida,
Te primesc cu toata dragostea. Vad ca suntem in acelasi sange. Asta ma bucura nespus... E minunat zborul asta in lumina lui TataInti, spre vultur...
Munayyyyyy!
Peru... Ah, Peruuuu! Va ma fi...
Trimiteți un comentariu