.
Iesirea din lacrima este mai lina decat intrarea. Te trezesti - la propriu te trezesti -, limpezit si usurat.
Undeva acolo, intre apele usor sarate, intre rasuflari fierbinti sau reci (ori si una si alta) se clatesc, se limpezesc, se lasa deoparte, se aleg pentru mers mai departe feluri de a vedea.
Cu ochii limpeziti, cu inima batand liniste, te trezesti pe o alta felie de viata.
Imi place sa simt uneori limpezirea asta, careia ii zic aducere la clipa in care suntem curati si luminati, asa cum Dumnezeu ne-a zamislit.
.
6 comentarii:
:) multumesc
pai da... ca iesi mai neted si curatat de maracini si colturi...
doar cu pielea stralucind de sare.
imi imaginez o lacrima mare cat marea si ma scald in ea.
vin spre mal pe spinare de delfin. rade de mine de cat de tare ma tin stransa de pielea lui neteda :)
clipa limpede si luminoasa!
Da, subestimam plansul, dar, daca n-ar exista, noi am face poc! si gata.
Sunt momente in care-ti vine sa plangi "doar asa" - fara vreun motiv anume, sau pentru toate motivele din lume. Te simti, cumva, conectat la durerea altora. E tainica senzatia.
Draga Petra,
:)))))
Draga Ajnanina,
Pai daca-i pe-asa, mi-ar placea si mie lacrima aia mare. Si zburatul pe delfin...
Oah, cum mai rade, dragul de el, cum mai rade...
Un fel de calarit vultur-gaina,nu-i asa? Copii frumosi, goi si bronzati, cu parul lucind de raze si gura plina de soare...
Senzatia aia tainica, draga Leo, e uneori din acea inmuiere, cufundare in simtirea lumii. In ascultarea suspinelor ei. Undeva e o strafulgerare a acelei comori nepretuite, ravnita de multi calatori insetati: compasiunea. Perla desavarsirii omului ca om...
Ma bucur enorm ca o stii!
Trimiteți un comentariu