Intinzand mana catre tarmul acela, cautand in nestire, am pipait drumul...
Cu mana si cu piciorul, cu pasul mic, foarte mic...
Nimic. Nu se simtea nimic.
De multa vreme nu mai vedeam, asa ca am pipait ani in sir...
Si ea, inima, tinea cautarea acolo, aprinsa, inca vie pe fir...
Catasera lacrimi s-o stinga, si furtunile mintii.
Si multe vanturi, lovind dinspre rasarit si apus, dinspre nord si din sud...
Batusera vanturi nebune si fugisem de ele
Si nu mai stiam ca pe cer sunt si soare si luna si stele...
Si o piatra din drum a iesit din pamant si m-a rasturnat. O data si inca o data...
M-am rostogolit pana la marginea lumii cea lunga si lata...
Si mai jos nu era... Nici mai sus...
Si loveau multe vanturi, dinspre nord si din sud, dinspre rasarit si apus...
Si in marginea lumii, agantandu-ma bine, m-am tinut cu toata puterea
Ramasa in sange si-n oase.
Foarte vie, durerea a zis: "Ce astepti? Da-ti drumul odata
Mai mult nu mai e de cazut. Ce-ai putea sa mai pierzi?"
Habar n-aveam ca facusem atunci, cu o mie de ani in urma, primul pas catre roata.
Ca acolo, sufland in marginea lumii, incepi sa deschizi ochii si sa vezi...
Am dat drumul, lasandu-ma lin, asteptand sa fie ceva.
Nu caderea, ca de cazut mai mult nu se putea.
Si au batut multe vanturi, dinspre rasarit si apus, dinspre nord si din sud...
Destramand toate cele ce nu erau ale mele...
Atunci am vazut iara cerul, cu soare si luna si stele.
Si in marginile unei lumi, care se destrama fir cu fir, mincinoasa,
Am stat pe pamant nevazut, doar simtit sub picioare.
Acolo s-a facut iar o zare,
Si lumina cea noua mi-a deschis spre vedere
Tot jurul din jur.
Pe varf de munte ma aflu, pe varf
Inaltime de azur si de aur si de trandafir. Lumini crescute una peste alta, una din alta.
Am inceput sa vad.
Nu mai conteaza inceput sau sfarsit.
Pot bate acum cat de tare vanturile dinspre sud si din nord, dinspre apus si din rasarit.
Intre firele primului vis sta ascunsa poteca. Indraznesc si-ncep sa pasesc.
Acum m-am trezit...
.
12 comentarii:
"Pe varf de munte ma aflu, pe varf
Inaltime de azur si de aur si de trandafir. Lumini crescute una peste alta, una din alta.
Am inceput sa vad.
Nu mai conteaza inceput sau sfarsit."
Draga mea Mikka, as vrea sa ajung si eu acolo, sus, si stiu ca o voi face, in genunchi, in picioarele goale, tinanadu-ma de stanci sau de firul ierbii, am sa ajung si eu intr-o zi acolo, intr-o buna zi mi se va ridica si mie valul de pe ochi, complet, definitiv. Atata doar, as vrea sa fiu alaturi de cei dragi mie, sa facem pasii impreuna, sau macar aproape unii de altii, chiar daca nu la unison.
Sa ma astepti si pe mine, o vreme, am sa incerc sa-mi pun aripi la glezne si am sa mai sterg praful de pe inima, minte si ochi....vin!!!
Aceasta intoarcere , o rasturnare , simtita ,sugerata prin schimbarea punctelor de periferie in centru si in nord si sud , apus si rasarit e o iesire din poveste ramanere in acum . Si ce zice vantul cand bate? NIMIC
Draga ASTHATRE convingerile tale nu iti dau voie sa VEZI ca tu esti deja , unde vrei sa ajungi . Rastoarna-ti afirmatiile din text si traieste in ceea ce ramane .Am ajuns ,sunt AICI ,simt ca sunt in picioarele goale ,sustinuta de stanci si de firul ierbii ,sunt una cu toti ,la unison, ACUM vad . CE BUCURIE ... zambesti? acun vezi ca nu ai nevoie de timp , in acum , aici esti.iti multumesc
pai da...
ca asa e, daca vrei sa iti implinesti visul trebuie mai intai sa te trezesti.
la un moment dat, plimbarea intre lumi va fi la fel de simpla ca si plimbarea printre locurile fiecareia din ele...
cu dragoste, intru dragoste, de la marginea drumului...
Vis de trezire,
aruncat în colţuri de lume,
pe eşafodul uitării,
mă întorc la tine
şi mă trezesc visând!
Îmi place scriitura, am să mai vin pe aici. cu siguranţă.
toate cele bune:)
Draga mea draga, iti doresc ca asta, transformarea, sa-ti fie curndn, foarte curand. Orice pas facut de tine, ca si de oricare din noi, e pentru noi si pentru toti ceilalti. Nu e doar vorba frumoasa, chiar este! fiindca suntem atat de legati... Intr-un singur mare respir.
Tot praful acesta... Arde-l. Nu-i o gluma. Scrie pe foaie ce nu mai vrei in tine si in povestile tale de viata, fa focul si arde. In cenusa si in pamant si in vazduh toate se vor descompune. Ramai curata toata, asa cum este miezul.
Drumuri bune!
Draga Anonim,
Vantul poate nu zice, dar stie... In tacerea noastra, acolo, in centru, aflam prin toate ale noastre cum e si bataia vantului...
Draga Anonim,
Legat de ce-ai scris pentru Astarhte:
Asa e, suntem in locul cautarii noastre. Nu mai e nevoie de cautare, ci de trairea a ceea ce dorim sa gasim.
Cu toate astea, doar cel ce cauta ajunge la a afla si trai asta.
Adica uneori rasturnarea convingerilor nu e de ajuns.
Ajnanina, tu nu esti pe margine drumului... Deja pasesti. Drumul te trage el, chiar daca tu crezi ca stai.
Asta este! Intentia a deschis calea, nu mai e loc de intors...
Draga Marius,
Multumesc de trecere si de randurile frumoase.
Drumuri bune!
"Si in marginile unei lumi, care se destrama fir cu fir, mincinoasa,
Am stat pe pamant nevazut, doar simtit sub picioare.
Acolo s-a facut iar o zare,
Si lumina cea noua mi-a deschis spre vedere
Tot jurul din jur.
Pe varf de munte ma aflu, pe varf
Inaltime de azur si de aur si de trandafir. Lumini crescute una peste alta, una din alta.
Am inceput sa vad" - bine ai revenit, Mikka... Vănătoarea de vise îşi arată roadele literare, iar noi vom veni să citim cu mare plăcere viitoarele episoade...
Bine te-am regasit, draga Chris,
multzam de vizita si de gandurile bune.
Mi-ar placea ca povestile sa fie vazute ca ceea ce sunt: povesti. Unele, destule, povesti adevarate.
Dar eu nu sunt scriitor. Doar povestitor.
Literatura e pentru poeti si scriitori.
La mine e doar jurnal de calatorie...
Trimiteți un comentariu