Update: Cantecul de seara
FONSECA - VENGO A HABLAR
No hablo de mi parte por dos vengo a hablar
Yo traigo un recuerdo dificil cantar
Vengo de otras tierres no puedo explicar
Alla donde siempre encuentran su lugar
Tesoros de tiempo yo quiero encontrar
Caprichos baratos que siempre se van
Y viene subiendo el amor de verdad.
Corazon de fuego en ti puedo confiar.
No hablo de mi parte por dos vengo a hablar
Yo traigo un recuerdo dificil cantar
Vengo de otras tierres no puedo explicar
Alla donde siempre encuentran su lugar.
Corazon de fuego...
Hhhh-eeeeiii... Ce sa-i faci...
Habla por dos, mi amigo, habla por dos...
Florile diminetii. Azur, azur azuuuuur! Albastrul asta intra cel mai repede in sange, mai repede ca vinul...
Ma urca in cer.
Dar inca mai repede ma urca muzica.
De aia atingerea ei, atat de puternica pentru mine, o caut si o gust cat pot de mult, lasand sa-mi deschida ziua, sa mi-o curga si sa ma treaca apoi in noapte.
Muzica se misca inauntru si face loc suflarii unei noi zile. Ritmurile bat in fiecare celula si cladesc repede-repede focul unei minunate stari de bine.
Autobuzul se taraste in trafic, se opreste la stop, mai gafaie un pic pe deal ori se stramba la vale, dar inainteaza...
Muzica, peste tot... Ha, ce fain e!
Ajungem la metrou. Aici, schimb "linia" si pun muzica "din dotare". Alborada. Muzica din Peru, aia in limba quechua...
Love Mountain, Tatanka, Puyumuyumuwan (mai tii minte, Cata, muzica din masina? aia cu puiu'? ). Singurul cantec invatat de mine inainte sa merg in Peru. Tocmai pe ala s-a gasit Alanna sa vrea sa ne invete... Da' yo il stiam deja. Muzica mea "de acasa".
Ies din metrou. Iar, autobuz. Iar, musica de musica... Ayyyy, Corazon espinadoooo!
Si iar Amr Diab, cu Habibi. Desigur, nu pot sa ma desfasor in autobuz. Nu ca n-am curaj, da' n-am salul cu banuti... Talent inca n-am, dar am pofta teribila si ma simt bine in pielea mea. Obiectiv atins dupa mult mai mult de douazeci de ani.
Ajung in fine la birou. Inca am castile in urechi. Inca "I feel good! Ta-na-na-na-na-naaaa!
Oah! I feel good e ceva criminal de tot! Se uita iar toti la mine. Figuri sterse, lipite de tastaturi, tremura sub lucrari...
- A sunat X, a tipat Y, Z vrea asta ieri...
Ayy, Dios mio, ce bine c-am scapat de nebunia asta! De a crede toate tampeniile astea...
Mereu e ceva care TREBUIE IERI.
No. Noo-nooo. I feeel goood!
Pentru ca yo puteam sa mor in autobuz. Ori in pat. Ori pe veceu. Ce conteaza unde? Dar acum, cat sunt vie, sunt in AZI.
Azi ma simt bine si de asta sunt sigura ca am sa ma tin toata ziua. Fara "bugs" in cap. N-am de ce. Si daca as fi murit, toate se vor fi facut si fara mine. Mereu e ceva care TREBUIE IERI.
No. Si unul si altul - si trebuie si ieri - sunt gata ingropate. Si am vazut de curand inca o inmormantare a lui trebuie. Cu plansete si zucium si urlete. Din partea lui. Omul scos de sub el s-a ridicat drept si inalt si merge iar. Cu mers nou-nout.
Ma asez in liniste si-mi las castile in geanta. Gentuta mea albastra si peruana, cu vulturul peste Machu Picchu. Parca aud un tipat, acolo, departe, in cercurile din inalt...
Mut vraful de hartii mai la stanga si deschid pc-ul. N-am acces la radio pe net, dar am muzica in sange. Bagata bine, adanc, celular (era sa zic celulitic - da, de fapt si asta e adevarat, celulitic, maica!) si ma rasucesc un pic stanga-dreapta, sa ma simt mai bine in piele.
Avem de lucru. Ok, le luam pe fiecare si le facem cu calm si bine. La urma urmei, cu buna dispozitie totul merge mai bine si chiar se face singur... Nu o data s-a facut.
Aleg ca azi sa lucrez cu placere.
In muzica.
.
10 comentarii:
Mikka: I feel good, ta-na-na-na-na-na!!!!
E bine! E din ce in ce mai bine!Am observat, nu o data, ca ziele la munca, incepute prost s-au sfarsit si mai prost!
Daca merg zambind, muncesc zambind, cu dorinta de a face bine, si treaba merge la fel!
So, i feel good!!! ( ta-na-na-na-na-na-na!!!!)
Mikka, povestitor de suflet, atat de mult bine imi fac cuvintele tale ! Eu sunt reticenta de obicei la oameni, asa m-am format. Si evit sa spun dulcegarii, evit sa fac gesturi tandre. Dar pe tine pot sa te imbratisez linistita si sa-ti multumesc ! As vrea sa intalnesc mai des oameni ca tine in jurul meu.
Asta e ! Trebuie sa-mi fac timp si sa te citesc mai des, pentru ca tu imi deschizi ochii si ma inveti ca albastrul intra cel mai repede in sange. O sa-l las sa-mi intre, si sa mi se urce la creier, sa ma imbat de el !
Si muzica… M-am impietrit un pic (temporar, promit !). Nu mai vibrez asa cum vibra malte dati la muzica. Erau vremuri cand traiam fiecare nota !
Mi te si imaginez, cu cascutele in urechi ! Cat de mult trebuie sa te abtii sa topai !
Te simti bine in pielea ta, « obiectiv atins dupa mult mai mult de douazeci de ani ». Hmmm… Imi dai de gandit. Eu ma simt uneori bine in pielea mea, alteori nu – oscilez, alternez stari, sunt imprevizibila. Trebuie sa ma setez pe « ma simt bine in pielea mea », si atat !
Chiar asa, oamenii din jurul nostru chiar cred ca scopul suprem al vietii lor e locul de munca. Saracii de ei !
Buuun de tot, ca o prajitura, postul tau !
Orianda, draga mea, ce bineeeee! Deci si tu te simti bine. Asta e mare lucru, draga mea... Uite-asa, picatura cu picatura, creste binele, pana cand se darama toate zidurile, macinate de binele crescut strop cu strop sau izbucnit in gheizer, de ce nu?
Haaaa! We feel goood! Yeeee!
Leuta draga, stiu ce zici, ca de-aia am zis si yo ce am zis.... :)))
Dar mai stiu ca ai asa de multe frumuseti, ca e pacat sa te pierzi intre aia, stii cu care... Si care, si mai trist, nu sunt decat nestiutori. Cum zici tu, ei cred ca scopul suprem al vietii lor e locul de munca. Fiindca nu stiu altceva. Dar daca ar sti? Daca ar gusta un pic mai mult??? Ei?
Muzica e o minune. Si eu am fost impietrita, chiar daca o gustasem si ma hranisem pana in fibrele cele mai adanci. Dar ceva inca nu se facuse. Ma folosem de ea, dar nu-mi cresteam binele. Nu mi-l cultivam. Nu stiam cum sa ma hranesc cu el si cand ploua, nu doar cand e soare. Si nu-i gasisem izvorul. Mama-mama ce poti gasi cand cauti, mai ales cand cauti cu sete, cu disperare! Bunatati una peste alta, care, cum le pui un pic de apa la radacina - adica atentia ta, setarea, cum zici tu, pe "ma simt bine in pielea mea", incep sa creasca si sa se inmulteasca.
Cat despre cume te-ai format... Poti sa te dez-formezi si sa te reformezi dupa cum vrei. Nimic nu sta intr-o forma. Nici macar - ori mai ales - ceea ce ne blocheaza si vrea sa ne tina intr-o forma anume.
Muzica, hrana asta, e mult mai mult . E limbajul Inimii. Creste, modeleaza, hraneste, chiar salveaza vieti. E un mister care ma umple de incantare. Si e buuuunaaaaa!
Iti doresc sa te umpli si tu de incantare si sa te hranesti cat mai mult cu ceea ce-ti place. Orice, nu numai muzica, dar mai ales cu ea. Si cu orice fel de prajituri ai dori!
O zi frumoasa si dulce si buna iti doresc!
In satul cu ora exacta , este ce vrei sa vezi .Ritm,buna-dispozitie,elan,entuziasm,dans pe muzica simtita-auzita,zorele azuuuri,in spatiul plin de gratie un alai intreg strabate Bucurestiul clopotind trezirea .Continua ,functioneza s-a simtit si in sectorul 2 si... m-am prins .....stia, Monte (a-monte = mai sus)CRISTO de ce a ales sa iasa din fortareata dupa 20 de ani . Atunci s-a prins ...zambesc si rad ;uite ca se poate ... multumesc
ai zis...
ai ales...
si ne-ai in-cantat si pe noi.
asta prajitura!
O Da ! I feel good !
Iubesc muzica ! Ma binedinspune de fiecare data cand o ascult!
Aleg sa fiu vesela , optimista pt a avea mereu o zi buna !
Keep going...te pup..ta-na-na-na-na :)))
Draga Anonim, ma bucur si eu ca functioneaza... Se poate, vezi bine, si zambetul si rasul inmultesc starea de bine!
Sa ne bucuram asadar!
Ajnanina draga, prajitura buna, intr-adevar, fiindca nici nu ingrasa... :)))
Jacqueline, ce bine ca si tu impartasesti bucuria unei zile in muzica!
Asa sa-ti fie toate, keep going!!
Pupici magici si tie
Trimiteți un comentariu