Iar in poveste: umplem Luna...

...

glitter-graphics.com

Si iata ca suntem iar in povestea umplerii lunii cu vise, cu multe vise, cu toate visele lumii.

Mai vrajita pare noaptea asta.
E plin aerul de pulsatiile noi ale toamnei, care imping puternic, pline de elan, timpul acestui an. E timpul rodirii maxime, caci indata se ia fructul de pe ram, lasand pomul sa se odihneasca pana la soarele vrede-cruziu al primaverii ce va sa fie.

In noaptea asta nu vom mai sta ascunsi in frunze, urmarind zanele si elfii cum poarta visele noastre - mici flacari in cupe batute in nestemate. Ne strangem cu totii si urcam pe carare, sa facem pasul spre cei din povesti, prima unire cu nevazutul... Asa vom afla fiecare cum putem sa ne ajutam visul sa se coaca si sa se implineasca, acolo in Luna, prin invartirile noastre pe pamant...

Incet, pasind cu grija, sa nu tulburam farmecul noptii, ajungem in padurea de argint... De departe luminile ei coloreaza cerul cu unde de culori curcubii, semn ca de aici se va face urcarea corabiei.
Inca sunt fosnete in frunze, inca vietatile padurii isi mai cauta locul pe mal, printre tufe si in arbori, sa vada maretul spectacol... Lacul albastru s-a umplut pe margini de lumina de argint, si tot argintiu se oglindesc arborii in ape, asezand covor de lumina pentru ce va sa fie...
Pe mal, din toate partile, fire luminoase serpuie, vii, tremurand. Sunt luminile izvorand din cupele bogat impodobite, pe care le poata zane si elfi adunati sa implineasca ce e de implinit in asta noapte.
Canta zanele, cu glas cristalin... Tes in cantecul lor vise venite din mosi si stramosi, gasite vii si in comoara acum adunata.
Visele lumii...

De inflorire curata pe cele campii, de soare cald si bun, de rodire,
De viata in pace si bun, de sanatate si spor, de iubit, de iubire
De mici si mari drumuri duse cu bine la capat
De nascociri datatoare de bune-mpliniri,
De-nvatat libertatea si darul de a indrazni,
De luptat pan' la capat cu toate pentru un vis, pentru a-l implini,
De asezat in casa parintii cu pruncii, in liniste buna,
Cu painea cea calda pe masa si cu vorba buna,
De tinut multi ani viata in cinste si bucurie,
De invatat limbajul Inimii, de umplut viata cu cantec, dans si poezie,
De pastrat carma dreapta si de aratat si altora cum sa faca,
De gasit dulceata vietii in clipa si de presarat peste tot, ca sa-ti placa,
De pus peste toate, mai mult, ce-i in toate:
Iubirea, ce tine pamantul si luna si soarele si lumile toate...

Pe cantecul zanelor se deschide cerul si se lumineaza drum de lumina, intre cer si pamant... Alb-aurie cararea... Se coboara incet dintre faldurile noptii, pe calea lucie, corabia aurita. Arca Viselor.
Pe lac forfota izbucneste in focuri de lumini. Sar si rad zane si elfi, bucurandu-se in aerul parfumat al noptii si stropind cu veselia lor totul in jur...
In scanteieri orbitoare, burta corabiei se lipeste de ape.

E alb tot, lumina-i nebuna, orbesti daca stai prea aproape.
Din pantecele urias de desfac si se rostogolesc spre mal panglici aurite, carari pentru micii purtatori de comori... De indata ce ele ating malul, suvoaie vii incep a curge catre uriasa Arca, zane si elfi incepand drumul catre marile camari dinauntru.
Incet-incet, curg in corabie fire de lumina in care scanteiaza, vii, micile flacari din cupe - visele noastre puse in Luna pentru a se implini.
Lasam toate sa se faca in rostul lor.

Ceasuri intregi se scurg pana ce toate visele sunt incarcate. Cand ultima scanteie a disparut in burta corabiei, malul e plin si nu mai are loc deloc-deloc de atata popor de mici fapturi – mesagerii nostri din paduri...
Canta iar zanele, iau pe efli de brat si danseaza. Acum e clipa! Cantand si noi – alftel nu suntem recunoscuti si ingaduiti de poporul padurii – pasim spre cercurile uriase de dansatori. Cantecul leaga fire de suflet si iata, suntem inconjurati de micile vietati, care se ridica si zboara in jurul nostru... Noi, oamenii, ne pridem de mana, avand pe umeri cate un elf si cate o zana... Muzica ne poarta in poveste, si incet, incet, ne facem mici de tot, si asa, putem toti in hora cu elfii si cu zanele dansa... Dansul se face pana dupa miez de noapte.
In vartej, visam deja cum ne e cand visele ne sunt implinite. Ne invartim si deja simtim... Fata de colo e toata imbujorata... Stim ce viseaza, stie padura toata... Sa-i fie visul implinit pe data! Si tot asa, ne vedem unii pe altii si gasim ca de fapt atat de asemanatoare vise hranim...
Incet, se face liniste, se aude doar murmurul albinelor albastre, albine care sunt cantarete maiastre.
Si in clipa magica potrivita pentru fiecare primim o soapta de la cate un elf sau o zana: cam ce ar fi primul pas de facut, ca visul prea mult in Luna sa nu ramana. Sa fie implint! Il hranim noi cu iubire, dar mai avem si cate o mica sau mare indatorire. Si aflam care e aceea, primul pas...
Plus marele secret: niciodata sa nu fie visul singur ramas. Sa il tinem in ochi si in minte si in inima tot timpul, si asa il tragem, sa vina implinit... Visul trebuie hranit si iubit...

Dupa toata vraja asta, se da semnal de trambita. Marea Arca se va urni si va duce in luna multimea de vise. Ne tragem inapoi, inca tinuti de mana. Pe masura ce burta corabiei urca pe marele drum de lumina, ne trezim cum crestem iar, facandu-ne la loc asa cum eram mai-nainte... Micii purtatori de vise sunt iar in vazduh, langa noi, si auzim rasetele lor si iara cantece cu voci de cristal...
Si gata! Corabia-i sus, iata, in Luna. Tremura aerul de voie buna, si suntem mai prinsi ca niciodata in farmecul noptii. Focul din dealul indepartat se stinge, e semn ca noaptea spre ziua se prelinge...
Se imprastie zane si elfi printre arbori si flori, si ne lasam sa pasim catre casa pe razele trandafirii din zori...

Las voua visarea pe mai departe, si va pun aici doua "biletele" de vise, primite de la prieteni ce-au pus deja pretioasa comoara in Luna:

Biletelul de la Alboosh:
Posed vis indraznet, caut zbor catre Luna pentru el. De data asta este mai puternic si mai frumos. O astept acum sa vina sa mi-l mangaie si sa ii dea aripi:)

Biletelul de la Leo:

Si eu una, si eu una ! Doar una ?
Pai sa zicem asa :
Doi sa aiba mai multa minte, si sa fie ca-n prima zi. Plus o viata noua din cand in cand, si din ce in ce mai bine !
Alti doi si alti doi, sa fie sanatosi, mult timp de acum incolo, si un pic de minte nu le-ar strica nici lor.
Alti doi, sa aiba mintea romanului cea de pe urma.
Unuia, viata frumoasa si inima tare.
Tuturor dragilor si nedragilor inima buna !
Pace, hrana pentru toata lumea, iubire, liniste, si cate-o ciocolata !

Gata, s-a umplut corabia !
Amin !

Daca mai vin biletele, se asezam pe toate aici, in inima...
Noapte de vis sa aveti!

.