Cand te atinge aripa Spiritului, nu misca... Stai asa si respira. E fara pret clipa aia. Toate care se contin acolo, in Atingere.
In trairea aceea, cantaretii isi schimba fetele. Ies din chipurile lor din zi si din noapte. Lacrimile curg pe obraji, caci prea plinul e prea plin...
Trupul - prea mic sa cuprinda, chiar daca fiorii scurg in pamant simtirea aia...
E spulberat in toate zarile... Nu-l mai simti. Esti doar Inima. Bataie, fluturare pe varf ...
Si piept deschis, gat deschis, gura deschisa prin care curge cantarea...
O vreme, tristetea coborarii a fost cunoscuta. O vreme...
Pe urma, gustul acela al trecerii ne invata ca nu e tristete, ci doar rispirea si zborul de dupa. De dupa Culme. Si ca oricum orice Culme e doar un fir de nisip la poalele altei Culmi...
Cantecul si dansul tin zile si nopti intregi... Inainte-inapoi, se leagana dansatorii, un singur trup, o spirala respirand inauntru-in afara...
Sunt pe margine si astept risipirea. Atunci o sa intru si eu in spirala Dansatorilor. Nu ma grabesc. Cel Ce Face, singurul care face, va hotari clipa.
Pe margine inca, respir si invat cantecul.
Doamne, ce minune!
.
6 comentarii:
În aşteparea Spirtului Muză. Sublim spus. Vei reuşi cu siguranţă să te contopeşti în dansul pe care ţi-l doreşti. Acel dans, care te împlineşte:)
Draga Marius,
Multumesc de urare, asa sa fie.
Spiritul. Acela, Acesta...
Si tie, impliniri, mai mult si mai frumos decat astepti...
bate vantul puternic, falfaie marea aripa...
inspir aerul parfumat: smirana, tamaie, mosc, trandafir, busuioc, nisip al desertului, picaturi de ploaie...
ma straduiesc sa stau dreapta, pentru ca vantul sa nu treaca pe langa mine.
si totusi, corpul mi se misca singur, ca si cum s-ar zbate, atins de o pana sau alta...
undeva, departe, cantecul vantului. incet, incet, incep sa deslusesc cate o nota...
cantecul nu intra in mine prin urechi, ci prin cutia toracica. diafragma vibreaza ca pielea de pe toba...
unii ii spun respiratie :))
"Du-te si ia rufele de pe culme , ca vine ploaia ' parca o aud pe minunata ,Stnca, bunica mea . Ce frumos cuvant ,CULME si dupa culme o alta culme ,iar intre acestea o liniste ,un spatiu in care Mikka mai deseneaza ceva , iar eu dabia astept sa prind aburul povestii ."Cand te atinge aripa Spiritului , nu misca ..."
Aaaaa, Ajnanina draga, ce frumos...
Unii ii spun respiratie... Altii ii spun Cantec...
Tot aia e. Re-Spirit... Cantecul "intra" si "iese"...
Respirul, "doar" pulsatie. Viul in viu...
Draga Anonim, ma bucur ca ti-ai gasit Culmile. Si ai gasit si linistea. Bun, tare bun!
Bucura-te!
Trimiteți un comentariu